Născut în Alexandria, Sfântul Chiril a intrat sub tutela unchiului său, Teofil, de la vârsta de 12 ani, pentru a fi iniţiat în toate cele ale Bisericii. După ce a uimit prin înţelepciunea şi iscusinţa sa, a făcut asceză vreme de cinci ani în pustiu, alături de Sfântul Isidor Pelusiotul. A fost hirotonit diacon şi preot de către unchiul său, Teofil, şi era apropiat de acesta, participând împreună la sinodul de la Stejar. După moartea unchiului său, Sfântul Chiril a fost ales patriarh, fiind dur şi fără milă, atunci când venea vorba de respectarea Evangheliei. Novatienilor le-a închis bisericile, iar pe creştini i-a încurajat să lupte împotriva iudeilor care omorâseră mai mulţi credincioşi.

Pentru a alunga duhurile cele rele care îi îndemnau pe oameni să slujească idolilor într-un templu, a poruncit să fie aduse moaştele Sfinţilor Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, după cum îl învăţase Domnul în vedenie, iar duhurile au plecat.

În ultimii ani ai vieţii sale a fost un vehement apărător al creştinismului în lupta cu nestorianismul, lui datorându-i-se condamnarea lui Nestor. Sfântul Chiril este cunoscut şi pentru faptul că a formulat clar adevărul conform căruia Sfânta Fecioara Maria este „Născătoare de Dumnezeu”.