În acea vreme, pe când am făcut o vizită la secţia de terapie intensivă, unde era spitalizată Galatia, aduseseră o fată de 23 de ani arsă la pântece. Era în ultimele zile ale vieţii ei sau poate chiar ore. L-am găsit pe soţul ei şi i-am dat icoana Sfântului Efrem, pe care o aveam în geanta mea şi i-am spus să se roage cu credinţă pentru că Sfântul mucenicise şi prin foc, şi Sfântul o va face bine. A luat-o, dar era atât de deznădăjduit, ca şi cum o credea moartă. Însă suferinţa lui şi rugăciunea lui au fost ascultate şi sfântul a răpit-o din ghearele morţii şi i-a dăruit viaţa. La fiecare două zile, când mergeam, aflam că Galitia se face bine şi la sfârşit a plecat cu totul sănătoasă din spital, mulţumindu-i Sfântului Mucenic Efrem, cel slăvit de Dumnezeu.

Atalanti Ahamnou, Tripoli

(Vedenii şi minuni ale Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, făcătorul de minuni, vol. I-II, traducere din neogreacă Nicuşor Deciu, Sfânta Mitropolie a Atticei, Sfânta Mănăstire a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu, Muntele Neprihăniţilor - Attica, pp. 99-100)