Venind pe lume în secolul al XIV-lea, Sfântul Ghelasie s-a nevoit mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni, iar apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Râmeț din Alba. Primind darul facerii de minuni din tinerețe, avea 12 ucenici cu care se ruga și postea, în timpul săptămânii primind doar Sfintele Taine, fără mâncare.

Părinte duhovnicesc al sihaștrilor și sătenilor, îi cerceta pe cei din peșteri și din munți, și îi vindeca pe cei bolnavi și stăpâniți de duhuri rele. Pentru rugăciunile lui a izvorât prin minune un izvor de apă rece și, cunoscându-și de dinainte sfârșitul, i-a chemat pe ucenici pentru a le da ultimele povețe. Clopotele începuseră a suna singure, iar după trecerea lui la cele veșnice a fost îngropat lângă zidul bisericii, mulți bolnavi primind tămăduire la mormântul lui.