Născut într-o familie de nobili ruși, a iubit de mic liniștea și rugăciunea, iar pentru inteligența sa extraordinară a fost luat sub protecția viitorului țar Nicolae. Întrucât nu se simțea împlinit sufletește, a demisionat din funcția de ofițer în armata țarului și a părăsit lumea, fiind nevoit să treacă prin mai multe mănăstiri și să rabde frigul și foamea și boala. Numit, în cele din urmă, stareț la Mănăstirea Sfântul Serghie, a fost părinte duhovnicesc pentru mulți tineri care au pășit pe calea monahală.

Având rugăciunea inimii și darul lacrimilor, a trecut prin multe încercări, dar nu a deznădăjduit, ci mai mult a cunoscut iubirea Domnului, lăsând în urmă câteva opere de mare însemnătate pentru cei doritori să dobândească rugăciunea. Hirotonit episcop de Stavropol, s-a retras după patru ani, fiind bolnav și având nevoie de liniște, pentru a-și povățui fiii duhovnicești.

Trecând la cele veșnice, Sfântul Ignatie s-a arătat într-o lumină orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i că tot ce a scris în cărțile sale este adevărat.