Arhiepiscopul Ioan încă nu fusese proslăvit în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă Rusă, dar nenumăratele minuni atestă faptul că Făcătorul de minuni al vremurilor din urmă mijloceşte în faţa Domnului, nu numai pentru „drept-slăvitorii fii ai suferindei Rusii, risipiţi în lume”, ci le trimite ajutor ceresc şi celor „aflaţi în patrie”, pe pământul părinţilor lor.

Preasfinţitul Ioan este un „Nicolae Făcător de minuni” al vremurilor noastre. Citind cartea „Fericitul Ioan, Făcătorul de minuni” te cutremuri până în străfundul inimii şi îi mulţumesti lui Dumnezeu, că ne-a mai trimis în acest veac, un aşa mare făcător de minuni, la fel ca Nicolae, Făcătorul de minuni din vremurile de demult. Da, a fost un om extraordinar, adesea, mulţi aleargă la el în rugăciune şi cer să se roage pentru ei, pentru binecuvântare şi ajutor. Acatistul său: „Spuneţi lumii că, cu toate că am murit, sunt viu” (Condacul al 13-lea) - este cutremurător, căci, cu adevărat, este viu! Trebuie doar să avem mare evlavie la el, să avem dispoziţie sufletească şi Domnul ne va milui prin rugăciunile lui.

(Sfântul Ioan Maximovici, Predici şi îndrumări duhovniceşti, Editura Apologeticum, Bucureşti, 2001, p. 138)