Mitropolitul Iosif Naniescu, proclamat de curând sfânt, a rămas în amintirea credincioșilor pentru bunătatea pe care o împărtășea celor din jurul său. În cercetările noastre am găsit documente care ne descoperă o parte din dragostea acestui mare ierarh pentru fiii săi din nordul eparhiei pe care a păstorit-o timp de aproape trei decenii.

În timpul păstoririi sale, s-a îngrijit de îmbunătățirea vieții religioase din târgul Dorohoi, prin restaurarea bisericilor existente: bisericuța de lemn Vârgolici (1895) și Sfântul Nicolae Domnesc (1898-1904), dar și prin construirea altora, precum sunt biserica din Trestiana (1879-1888) și Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” (1889-1894).

A sfințit Catedrala orașului

După ce s-au depășit toate piedicile apărute pe parcursul lucrărilor de înălțare a sfântului lăcaș, iată că a sosit și ziua cea mult așteptată de dorohoieni, 14 august 1894, când noua Catedrală a orașului a primit veșmântul sfințirii.

Slujba de târnosire a bisericii a fost oficiată de către Mitropolitul Iosif Naniescu, iar în acest context s-a adăugat şi un al doilea hram – „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Din păcate, informațiile privitoare la acest important eveniment sunt sărace. Doar un ziar din Botoșani, Curierul Român, ne oferă câteva detalii: „La 15 august 1894 a fost târnosită Catedrala din Dorohoi, printr-un serviciu divin efectuat de Prea Sfințitul Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Cântările au fost executate de renumitul cor al Mitropoliei, condus de dl. G. Musicescu. S-au rostit cuvântări ocaziționale, solemnitatea a fost la înălțimea ei, asistând toate autoritățile urbei în cap cu prefectul județului, dl. Gh. Cananău. Astăzi, noul locaș divin, care este o adevărată podoabă a urbei, funcționând regulat, spre marea mulțumire a cetățenilor”.

Protectorul bisericuței din Dorohoi

Bisericuța de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Dorohoi, un impresionant monument arhitectural, a fost construit de credincioși în anul 1779. Din trecutul ei zbuciumat, un moment de răscruce s-a petrecut în ultima decadă a secolului al XIX-lea. Între 1893 şi 1896 a trecut prin cea mai grea „criză existenţială”, fiind pe punctul de a fi dărâmată definitiv sau de a fi transferată la noul cimitir al oraşului.

Mitropolitului Moldovei, Iosif Naniescu, nu s-a lăsat influențat de presiunile unor oameni politici ai vremii și nu a aprobat dărâmarea sau strămutarea bisericuţei. Astfel, prin ordinul nr. 205 din 8 februarie 1896, a trimis Protoieriei Dorohoi următorul răspuns: „Noi sub nici un cuvânt nu aprobăm dărâmarea sau strămutarea vechii biserici Adormirea, din parohia Vârgolici, urbea Dorohoi; iar dacă cetățenii dorohoieni voiesc a zidi o altă biserică, în locul acelei vechi, noi le dăm binecuvântare din toată inima”.

De asemenea, a trimis o adresă (nr. 418 din 1896) și către Ministerul Cultelor, în care cerea a se lua măsuri necesare pentru protejarea acestui sfânt lăcaș:

„După cum se vede din cursul lucrărilor din ziua de astăzi în lume – la noi, românii, mania de a se dărâma și desființa bisericile, mai ales acele vechi, a ajuns la modă, ca un fel de epidemie, cum ar fi aceea a bolii numită influență.

Astfel, în urbea Dorohoi, autoritatea comunală de acolo a luat hotărârea a desființa vechea biserică, cu hramul Adormirea, parohia Vârgolici din acea urbe, după cum ne comunică Protoiereul respectiv și prin raportul său cu nr. 150 din 22 februarie a.c. pe care, spre o mai bună lămurire a Domniei Voastre, avem onoarea a-l comunica ca anexat aici în copie, cu toate că această biserică este o biserică parohială și deși este veche, dar fiind acum din nou reparată, ar urma să se construiască în locul ei alta, din nou de zid. A se desființa o biserică veche din centrul orașului și pe locul ei cu vechiul cimitir, a se înființa o grădină botanică, subsemnatul nu mai înțelege asemenea procedări, oricât de mult interes am pune cu toții pentru progresul științelor de tot felul.

Noi, Mitropolitul Moldovei, din convingere protestăm contra unei asemenea procedări și vă rugăm totodată, Domnule Ministru, să binevoiți a dispune să se ia măsuri, să nu se mai dărâme bisericile mai înainte de a se lua măsuri ca să se construiască altele în locul lor. Această biserică veche să fie respectată în locul ei, unde se află astăzi, împreună cu mormintele celor răposați și îngropați împrejurul bisericii de peste suta de ani...”

Acest târg străvechi din nordul Moldovei își descoperă în persoana Sfântului Iosif cel Milostiv un nou mijlocitor și ocrotitor.

Bucurându-ne și astăzi, Părinte Sfinte, de vrednicia lucrărilor tale și de dragostea ta, ne încredințăm ocrotirii tale și precum odinioară ai mijlocit pentru noi, fii tăi, laude îți aducem ție cântând: Bucură-te Sfinte Ierarhe Iosif cel Milostiv, Părintele nostru!

(Pr. Onofrei Marius)