Sfântul Părinte Macarie, pe când era în Egipt, a aflat odinioară un tâlhar în chilia sa. Hoțul îi lua lucrurile pe care le avea şi le ducea afară, unde le punea pe animalul lui. Iar Cuviosul s-a făcut că este străin de casă şi ajuta străinului a scoate din casă şi a le pune pe dobitoc. Apoi l-a petrecut pe tâlhar cu pace, zicând întru sine: „Nimic aducând în lumea aceasta, arătat este că nici nu putem duce ceva de aici. Domnul a dat, şi precum El bine a voit, aşa a şi făcut, bine este cuvântat Dumnezeu întru toate!”.

Despre acest Cuvios Macarie ziceau părinţii că s-a făcut ca un Fericit, căci Avva Macarie acoperea neputinţele omeneşti pe care le vedea.