Pe vremea când împăratul Liciniu dăduse ordin ca toți cei credincioși să fie prinși și chinuiți până la moarte, mii de oameni pierzându-și viața în cele mai atroce moduri, a fost aflat și Sfântul Teodor Stratilat că Îl mărturisește pe Hristos și îi întoarce pe mulți la credință. Născut în Evhaita, Sfântul Teodor era cunoscut pentru frumusețea sa exterioară și interioară, fiind unul dintre cei mai buni oratori, fiind voievod și stăpân al cetății Iraclia. Cuviosul a reușit să aducă toată cetatea la dreapta credință, după ce a ucis un balaur ce sălășluia în apropierea Evhaitei și de care toată lumea se înfricoșa. Dar Sfântul Teodor s-a rugat și a primit ajutor de la Dumnezeu Cel Adevărat să ucidă balaurul, așa că a fost chemat de împăratul Liciniu, închinător la idoli, cu înșelăciunea că dorește să îi facă daruri pentru fapta sa.

Sfântul Teodor, fiind înțelept, nu a ascultat porunca, ci l-a chemat pe împărat la el, ca să pătimească în cetatea sa. În noaptea aceea Domnul i-a grăit sfântului în timpul unei vedenii să îndrăznească, pentru că este cu el, iar Sfântul Teodor a înțeles că venise vremea să își mărturisească până la capăt credința. Ajuns împăratul în cetate și aducând cu el idolii, i-a cerut lui Teodor să se închine lor, iar Cuviosul a cerut răgaz vreme de două zile, timp în care a sfărâmat zeii, pentru a-i arăta împăratului că aceștia nu l-ar putea ajuta în vreun fel, din moment ce nici lor nu și-au putut ajuta.

Plin de mânie, Liciniu a poruncit ca Sfântul Teodor să fie întins gol și bătut cu vine de bou, până când ostașii oboseau și se schimbau între ei, iar sfântul doar dădea slavă Domnului. Și i-au zdrobit trupul cu unghii de fier și i-au adâncit rănile cu făclii aprinse, i-au pus picioarele în obezi și l-au întemnițat, iar după cinci zile în care l-au ținut flămând l-au răstignit, pironindu-i mâinile și picioarele. Și l-au săgetat, până când i-au scos ochii, iar Cuviosul nu mai zicea nimic, încât au crezut toți că e mort. Dar când s-a înserat, îngerul Domnului l-a coborât de pe cruce și l-a făcut sănătos, întărindu-l să nu se lase până nu va lua cununa biruinței.

Trimițând împăratul ostașii să îi aducă trupul, aceștia l-au găsit viu, așa încât sute dintre ei au început să creadă în Hristos, iar Sfântul Teodor a mers singur la împărat, dezlegându-i în drumul său pe cei închiși. Și și-a plecat Cuviosul capul sub sabie, împlinindu-și drumul mucenicesc, iar trupul său a fost dus în Evhaita, făcându-se mari minuni în rândul celor care îi cereau ajutorul, prin rugăciune. Așa a devenit Evhaita casă a doi sfinți Teodor, mai întâi a lui Teodor Tiron, pe vremea împăratului Maximian, iar apoi a lui Teodor Stratilat.