Sfântul Mucenic Codrat a fost născut de o femeie credincioasă, pe nume Rufina. Fiind persecutați creștinii la acea vreme, mama lui a fugit în munți, pentru a scăpa de cei ce o urmăreau, iar după ce a dat naștere pruncului, a murit. Cuviosul a fost ținut în viață printr-o minune, căci se aduna nor deasupra lui și îi picura rouă dulce în gură. Trăind în sălbăticie, Sfântul Codrat a întâlnit în adolescență niște oameni de la care a învățat dreapta credință și a studiat medicina și gramatica, dar nimic nu îl atrăgea mai mult decât rugăciunea. Așa că mare parte din timp o petrecea în singurătate, meditând la Dumnezeu.

Trecând anii și crescând în înțelepciune, era căutat de mulți pentru un cuvânt de folos, printre prietenii săi numărându-se Dionisie, Pavel, Anecton și Crescent. Dând împăratul Decius poruncă să fie uciși toți creștinii, a venit timpul ca Sfântul Codrat să vorbească în numele tuturor și să apere dreapta credință. Pentru acest lucru a fost aspru torturat, iar prefectul militar a decis să îi arunce pe toți fiarelor, să fie mâncați de vii. Dar fiarele nici nu s-au atins de ei, așa că au fost târâți prin cetate, legați la picioare, iar mulțimea arunca cu pietre în ei. La final, au fost tăiați cu sabia, iar femeile care au văzut suferințele lor au ales să le urmeze de bunăvoie.