Locțiitor al împăratului Claudiu, Ulpiu romanul era cunoscut ca fiind unul dintre cei mai cruzi chinuitori ai creștinilor, urând iubirea lor pentru Dumnezeu. Pe Chensorin, sfetnic al împăratului, dar credincios Domnului în ascuns, l-a aruncat în temniță, loc în care acesta făcea multe minuni, ba chiar a înviat un mort. Toți ostașii, 20 la număr, au început să creadă în Hristos, inima lor fiind aprinsă de dragostea și rugăciunea sfetnicului. Mânios, ighemonul le-a tăiat capetele tuturor.

După ce a mai chinuit doi oameni, sfărâmându-le trupul cu ciocanul și arzându-i, a dat față în față cu Ipolit, arhiereu al Romei, care venise să îl certe pentru nebunia lui. În loc să se lepede de zei și să renunțe la faptele lui cumplite, Ulpiu l-a bătut și l-a aruncat în mare, l-a legat de mâini și de picioare. Sufletul arhiereului a urcat la Dumnezeu pentru a primi cununa muceniciei, precum toți ceilalți care mărturisiseră Adevărul fuseseră încununați.