Născut în Melitopoli, în secolul al IV-lea, Sfântul Partenie era fiul unui diacon și a crescut ascultând cuvintele Sfintei Scripturi. Pescuia și dădea peștele milostenie săracilor, iar pentru că avea o viață curată, Domnul l-a înzestrat cu darul izgonirii demonilor. După ce a tăinuit o vreme acest lucru, pe când avea 18 ani, a fost aflat și chemat de episcopul Filip și, după ce a învățat carte, a fost preoțit și i s-a încredințat cârmuirea Bisericii, chiar dacă nu dorea acest lucru. Pe măsură ce se ruga și postea, darurile sale se înmulțeau, căci era și vindecător de boli și grabnic ajutător, făcând multe minuni.

Unui om căruia un taur îi scosese ochiul Sfântul Partenie i l-a pus la loc cu mâna, iar pe o femeie a vindecat-o de boală doar cât i-a făcut semnul Crucii pe frunte. Pe un câine ce se năpustise asupra sa l-a oprit cu o suflare, iar după ce și-a făcut semnul Crucii, câinele a murit. Așa a ajuns Sfântul Partenie Episcop al Lampascului, mâhnindu-se și rugându-se mult pentru păgânii din cetate, care batjocoreau dreapta credință și se închinau idolilor.

Dar Sfântul Partenie a dărâmat toate capiștile idolești și a zidit biserici, înfruntând toate ispitele. Pe un om care căra o piatră pentru biserică și care, prin lucrarea duhurilor necurate, a fost omorât de boi, sfântul l-a înviat prin rugăciune, așa cum a făcut și cu un alt bărbat care se spânzurase în biserică, tot din lucrarea diavolului, dar și cu un tânăr care murise de dizenterie. Cuviosul Partenie avea și darul înainte-vederii și al prorociei, știind că un arhiepiscop avea să moară din pricina iubirii de arginți și dând sfat arhidiaconului care urma să preia funcția să facă multă milostenie, ca să aibă roade.

După ce și-a petrecut toată viața privind la dragostea de Dumnezeu, și nu la plăcerile acestei lumi, Sfântul Partenie s-a îmbolnăvit și a trecut la cele veșnice, continuând să facă minuni și după ce a fost îngropat cu mare cinste.