Născut la Suceava, Petru Movilă (1596–1646) a fost nevoit, după uciderea tatălui său, să pribegească împreună cu mama și frații lui în Polonia. Și-a continuat studiile la școala „Frăției Ortodoxe” din Lvov și la Academia Zamoiska din Zamosč. De asemenea, a studiat în limba latină la Sorbona. Însușindu-și mânuirea armelor, a luat parte ca militar la două lupte împotriva turcilor, la Țuțora și Hotin. Cu binecuvântarea starețului Mănăstirii Pecerska și datorită chemării lăuntrice, a luat hotărârea de a se călugări, iar în toamna anului 1627, pe când avea 31 de ani, a fost ales egumen al mănăstirii.

A avut misiunea de a restaura mănăstirile și peșterile în care se regăseau sfinte moaște și a continuat activitatea tipografică. A făcut posibilă tipărirea mai multor cărți de slujbă și învățătură, apărând Ortodoxia în fața prozelitismului catolic. A înființat și un colegiu la Lavra, iar apoi la Mănăstirea Bratska, formându-se, astfel, renumita Academie Duhovnicească de la Kiev, instituție căreia i-a pus la dispozițiile domeniile sale pe care le cumpărase înainte de călugărie.

Activitatea sa culturală nu îl împiedica să practice nevoința, căci din primii ani de călugărie, pe sub hainele obișnuite, purta o cămașă din păr foarte aspru, presărată cu nasturi de fier, și un brâu din fier cu dinți ascuțiți pe partea interioară, care îi provoca multe răni. Își petrecea timpul rugându-se și făcând metanii, iar adesea plângea. A fost ales mitropolit al Kievului în 1633 și a ocupat scaunul arhieresc al Bisericii Ortodoxe ucraino-ruse din Polonia vreme de 13 ani. Cea mai importantă lucrare a sa a fost Mărturisirea Ortodoxă, carte folosită drept manual de teologie în Rusia și Țările Române.

Intitulându-se „fiu de domn moldovean”, a ajutat poporul român adesea, trimițând tipografii în mai multe orașe. Trecând la viața veșnică, a fost înmormântat în biserica mare a Mănăstirii Pecerska.