Doamna Kiki M. a trimis obștii Mănăstirii Sfântului Rafael o scrisoare în legătură cu fiica ei, Stavroula M., în vârstă de 25 ani, studentă la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității din Tesalonic. În această scrisoare a menționat următoarele:

„Conform spuselor fiicei mele Stavroula, în iarna anului 1998 o dureau foarte tare ochii și nu vedea bine, încât ajungea să nu-și poată citi cursurile pentru facultate. În iunie 1999, odată cu trecerea anului universitar, s-a întors în casa ei părintească din Halandri, Attika, și a consultat un oftalmolog. Acela i-a recomandat să folosească un medicament, spunându-i că o va examina din nou la sfârșitul lunii august. În tot acest timp, până la următoarea consultație și pe durata tratamentului recomandat, situația ochilor se înrăutățea. La sfârșitul lunii august, a mers la controlul oftalmologic, iar medicul a examinat-o cu foarte mare atenție și a constatat că suferă de glaucom juvenil (boală gravă de ochi). Atunci i-a spus să facă o examinare a câmpului vizual. Consultația a demonstrat că ochiul stâng era sănătos doar în mijlocul său, în timp ce restul ochiului era acoperit de un înveliș îngroșat. Ochiul drept, însă, era acoperit aproape pe jumătate de acest înveliș. Pe 2 septembrie, zi de sărbătoare a obștii mănăstirii, am vizitat cu toată familia locul unde s-a arătat Sfântul Rafael în anul 1996, pentru a ne închina și pentru a-i cere din toată inima să ne ajute. Fratele Rafael mi-a dat vată îmbibată în untdelemnul de la candela sfântului și mi-a spus să însemnez cu aceasta în semnul Sfintei Cruci ochii Stavroulei, în fiecare zi.

Am plecat și de atunci Stavroula și-a însemnat ochii în fiecare zi cu acel untdelemn. Harul Sfântului Rafael a condus-o la Spitalul General din Atena, unde lucra un medic specialist în glaucom. După câteva zile, i-am făcut o vizită și medicul a examinat cu foarte mare atenție ochii Stavroulei. Nu putea să înțeleagă cum îi apăruseră la anterioarele examinări umbre în câmpul vizual, dat fiind faptul că nervii optici nu aveau absolut nici o problemă! Doctorul a recomandat repetarea examinării câmpului vizual. Într-adevăr, în după-amiaza aceleiași zile rezultatul noii examinări a fost același, neașteptat de doctor. Ochiul drept se curățase integral, în timp ce la ochiul stâng umbrele se micșoraseră pe jumătate. Nu ne venea să credem ceea ce auzeam și trăiam! Sfântul Rafael făcuse o minune! În ziua următoare, toată familia s-a îndreptat spre Mănăstirea Sfântului Rafael pentru a ne închina și pentru a slăvi harul dăruit de Dumnezeu acestuia. Împreună cu frații și părinții obștii, care și aceștia se bucurau la fel ca noi, toți împreună am mulțumit și ne-am închinat Sfântului Rafael.

Spre sfârșitul lunii septembrie, Stavroula s-a întors în Tesalonic pentru începerea unui noului an universitar. Într-o zi, aflându-se în curtea universității împreună cu alți colegi, le-a povestit acestora minunea care i s-a întâmplat pe durata verii. Una dintre colege s-a îndoit de realitatea evenimentelor relatate și spunea că toate se datorează întâmplărilor și fantasmelor. Totuși, în aceeași noapte, i s-a arătat în acelei colege Sfântul Rafail și a întrebat-o: „De ce te îndoiești? Uite-mă pe mine în fața ta. Acum crezi în existența mea?”. În dimineața zilei următoare, respectiva colegă a venit să o întâlnească pe Stavroula, plângând cu tânguire. I-a explicat ceea ce i se întâmplase și spunea repetând continuu: „Cred, cred!”.

După un an, Stavroula a refăcut examinările câmpului vizual, medicii constatând că situația ochilor a rămas perfect stabilă.

În urma tuturor celor întâmplate, toată familia îi mulțumește și îl slăvește în fiecare zi pe Sfântul Rafail, totodată și pe Sfântul Nicolae și pe Mucenița Fecioară Irina.”

(Mărturii ale închinătorilor Mănăstirii Sfântului Rafael de la Ano Souli, Marathonas)