Născut în secolul al IV-lea, Sfântul Patrichie a ajuns să fie episcop al Prusiei, un oraș din ținutul Bitiniei ce avea izvoare de ape fierbinți, pe malul Mării Negre. Mulți bolnavi veneau să se tămăduiască aici, dar romanii au așezat o statuie a lui Esculap, aducând mulțumire zeului păgân pentru minuni.

Vindecându-se și Iuliu, dregătorul împărătesc al Bitiniei, a cerut tuturor să aducă jertfe idolului, dar Sfântul Patrichie l-a mustrat pe acesta, spunându-i că nu zeul l-a vindecat, ci Dumnezeu. Aruncat, pentru îndrăzneala lui, în clocotul apelor, Sfântul Patrichie a ieșit nevătămat de acolo. Atunci dregătorul a poruncit să îi fie tăiat capul, atât lui, cât și celor trei preoți ce se aflau împreună cu el.