Fiu al unui preot din Rusia, Sfântul Teofan avea să stârnească multe întrebări în inimile celor care l-au cunoscut. Studiind la Academia Teologică din Kiev și mergând adesea la Lavra Pecerska, a pășit pe calea monahismului și a ocupat de-a lungul anilor mai multe funcții importante, fiind director al unor instituții de învățământ, ajutor de inspector, iar apoi rector al Academiei Teologice din Petersburg, prim preot al Bisericii Ambasadei la Constantinopol, inspector de religie și episcop al Tambovului și al Vladimirului, mai marele sihăstriei Vâșa.

Era blând și iubea mai mult decât orice rugăciunea, așa că sufletul său se chinuia în lume, în mijlocul deșertăciunii, călătorind adesea pentru a restaura Biserici și a predica oamenilor. Prezent fiind la descoperirea moaștelor Sfântului Tihon din Zadonsk la care avea multă evlavie, a fost puternic impresionat. A cerut apoi să fie eliberat din funcții și să se poată retrage, petrecând ultimii 28 ani în izolare și nevoințe fără oprire. Scrierile sale duhovnicești au pus o puternică amprentă asupra Rusiei și a lumii întregi, fiind pline de sfaturi privind traiul creștinesc și ferirea de deznădejde.

Slujea Sfânta Liturghie singur, într-un paraclis din chilia sa, picta icoane, sculpta în lemn și era priceput și la lăcătușărie. Tot ce primea trimitea săracilor și scria celor care îi cereau sfaturi, între 20 și 40 de astfel de scrisori zilnic. În ultimii ani, deși vederea începuse să îi scadă, muncea la fel de mult, iar într-o după amiază a fost găsit mort de către ajutorul său de chilie. Mâna stânga o avea pe piept, iar mâna dreapta era întinsă de parcă era pregătită pentru o binecuvântare arhierească. Trupul său a fost ținut șase zile până la îngropare și nu a dat nici un semn de stricăciune. Îmbrăcat fiind cu haine arhierești, Sfântul Tihon avea fața luminată și zâmbea. A trecut la cele veșnice la 79 de ani, fiind înmormântat în Catedrala Kazan.