Nu există niciun om pe acest pământ care să afirme faptul că toată călătoria lui cu Dumnezeu, pe marea cea învolburată a acestei vieți, este o plimbare pe lac, pe apă lină; pentru că până și pe lac pot să apară furtuni, însă, cu atât mai mult, pe mare.

Cum am putea defini o furtună în viața noastră? Cuvântul lui Dumnezeu este plin de sensuri pentru cei care doresc să îl înțeleagă. Furtunile nu se anunță mereu, ci pot apărea și din senin, nu sunt programate, ci pe nepusă masă, cum spune vorba românului. Așadar, ce poate fi o furtună? Poate fi un mare necaz, o primejdie, o durere, un chin, o boală, o suferință și așa mai departe. Dacă nu suntem suficient de pregătiți, toate acestea ne pot distruge; pentru că după furtunile vieții nu mai putem fi aceiași oameni.

Furtunile vieții nu sunt neapărat pentru cei care le merită, poate pentru cei mai puțin credincioși, ci sunt și pentru oamenii îmbunătățiți, mai duhovnicești, mai corecți și „bisericoși”, într-un cuvânt, cei care sunt cu Iisus în corabie (a se vedea spre exemplu, pilda vieții Dreptului Iov).

Adeseori avem impresia că, atunci când pe marea vieții noastre se ridică unele valuri și furtuni, nu ne mai aude nimeni. Istoricul Nicolae Iorga spunea că „după furtunile sufletului, ca și după ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte!”. Ce poate însemna acest lucru? Că după nori, apare soarele, după întunericul păcatelor, strălucește Hristos, care este Lumina cea adevărată și veșnică. Trebuie doar să ieșim din ceața păcatelor. 

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Efeseni, ne îndeamnă ca în astfel de zile care nu sunt tocmai senine, să folosim armura lui Dumnezeu: „luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea și, pe toate biruindu-le, să rămâneți în picioare”. Observăm faptul că, după astfel de încercări și furtuni din viața noastră, important este să rămânem în picioare. Adevărații „câștigători” rămân în picioare. Indiferent de intemperiile din această lume a provocărilor, nu trebuie să deznădăjduim, ci să rămânem în picioare!

Este important să reținem faptul că aceste furtuni și încercări sunt niște atenționări din partea lui Dumnezeu asupra modului nostru de viață și a de a fi, pentru că El adie cu nuiaua pe fiul pe care îl iubește: „toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat” (Psalmul 22, 5); de asemenea, tot Dumnezeu le și gestionează, tocmai pentru a ne întări în puțina noastră credință.

Așadar, să dea Bunul Dumnezeu ca sfârșitul tuturor furtunilor vieții noastre să ne găsească mereu în picioare! Amin.