Sfinții Cuvioși Dimitrie cel Nou și Ioan Iacob de la Neamț – dascăli ai noștri pentru a merge pe drumul mântuirii

Fragmente din cadrul predicii rostite de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

Toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, întrucât sunt persoane. Dar la asemănarea cu Dumnezeu ajung numai cei care ascultă de Dumnezeu, împlinesc în viața lor voia Lui și Îl iubesc pe El, răspunzând astfel iubirii sale veșnice pentru omenire.

Numai Dumnezeu este sfânt prin El Însuși. Oamenii dobândesc sfințenia întrucât înaintează în comuniune de credință și iubire față de Dumnezeu. Iar cei care au trăit viața în iubire intensă față de Dumnezeu, în ascultare, în multă smerenie și săvârșire de fapte bune au devenit asemenea lui Dumnezeu. Și aceștia sunt sfinții.

Unirea cu Dumnezeu este mântuirea omului și dobândirea vieții veșnice. Și sfinții sunt cei care s-au unit cu Dumnezeu permanent prin rugăciune, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, prin fapte bune. Și-au curățit viața de păcate prin pocăință, prin spovedanie, prin post și rugăciune și au sfințit viața prin împărtășirea cu Sfintele Taine și prin fapte bune.

Aceștia sunt sfinții cuvioși. Și, pentru că tot timpul unii dintre ei Îl purtau pe Dumnezeu în ei, în memorie și în inimă, prin rugăciunea minții și rugăciunea inimii, ei sunt numiți în cărțile noastre bisericești Sfinții Cuvioși purtători de Dumnezeu. Poartă pe Dumnezeu prin har în mintea lor, în iubirea lor, în voința lor de a săvârși binele.

Deci acești doi sfinți cuvioși, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, numit și Basarabov în Bulgaria, și Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț sunt sfinți cuvioși purtători de Dumnezeu prin permanentă rugăciune și prin permanentă ascultare smerită față de Dumnezeu.

De foarte multe primejdii a fost izbăvit orașul București de către Sfântul Dimitrie cel Nou.

În 1814, în timpul domnitorului Caragea, a fost o ciumă cumplită, mulțime de oameni a murit – ca și în zilele noastre, cu epidemia aceasta care în mod neașteptat a cuprins lumea întreagă, devenind pandemie – și oamenii au strigat cu rugăciuni fierbinți și cu multe lacrimi și au cerut ajutor Sfântului Dimitrie, care a făcut să înceteze ciuma, după ce o mulțime de oameni au murit.

Prin 1827 a fost o secetă cumplită, urmată de o foamete mare. De asemenea, Sfântul Dimitrie cel Nou, fiind rugat, în procesiune cu moaștele sale, a încetat seceta.

Și în 1831, orașul a fost încercat din nou. De holeră, de data aceasta. Deci au murit iarăși sute de mii de oameni din cauza holerei. El a fost rugat să izbăvească populația înfricoșată și îndurerată și a încetat holera.

Să ne rugăm și noi Sfântului Dimitrie să înceteze această pandemie care a devenit foarte agresivă și care a înmulțit suferința, lacrimile în toată țara și în toată lumea!

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț a tămăduit mulțime de bolnavi, nu numai români, ci și străini. De aceea, el a fost canonizat nu numai de Biserica Ortodoxă Română, în 1992, ci la 31 decembrie 2016 a fost proclamată canonizarea lui și de către Patriarhia Ierusalimului – pentru că a ajutat foarte multe familii de greci care aveau copii bolnavi sau persoane mai în vârstă bolnave. Sfântul li s-a arătat în vis mai multor familii din Grecia și a vindecat pe cei bolnavi.

Avem aceeași putere a harului lucrând în sfinți în secolul a XIII-lea, și în secolele al XX-lea și al XXI-lea. De aceea, moaștele sfinților ne arată că Dumnezeu, prin harul Său, este prezent în sfinții Săi. Noi nu cinstim natura umană atunci când cinstim pe sfinți, ci lucrarea harului lui Dumnezeu în natura umană. De aceea, a spus foarte frumos psalmistul: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi! Minunat este harul, minunată este lucrarea lui Dumnezeu întru sfinții Săi! Noi vedem moaștele, dar nu ne întâlnim doar cu moaștele – ci, tainic, ne întâlnim cu persoana sfântului.

Sfinții nu concurează pe Hristos, ci sfinții arată lucrarea lui Hristos în cei care Îl iubesc pe Hristos și împlinesc în viața lor voia Lui.

Acești doi sfinți români sunt astăzi prezenți aici prin moaștele lor ca să ne întărească în credință, ca să sporim rugăciunea, să îndreptăm viața noastră potrivit voii lui Dumnezeu și să săvârșim fapte de milostenie. Iar fapta de milostenie cea mai valoroasă, cea mai scumpă, este rugăciunea pentru mântuirea altora, nu doar pentru mântuirea noastră. Acești sfinți sunt mari rugători pentru neamul românesc și pentru toate popoarele ortodoxe.

Deci aici avem astăzi sfinți tămăduitori, de aceea noi am intitulat Cuvântul către pelerini zicând că cei doi prieteni ai lui Hristos, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (…) sunt prieteni ai lui Hristos, deci aducători de vindecare sufletească și trupească în vreme de boală. (...) Îi rugăm să ne dăruiască multă sănătate, ajutor de la Dumnezeu, pace și bucurie, pentru a spori în credință și în iubire creștină, în sfințenie și în fapte bune, amintindu-ne mereu că viața și sănătatea sunt daruri primite de la Dumnezeu, pe care noi trebuie să le cultivăm prin rugăciune, smerenie și multă grijă, respectând cu strictețe sfatul medicilor și măsurile sanitare hotărâte de autoritățile competente.

De la același autor

Ultimele din categorie