Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Și eu am avut probleme cu asta pentru că eu credeam că înțelepciunea poate fi luată și de la jumătate încolo și pentru că prin frică înțelegeam emoția pe care o aveam, copil fiind, când îmi era frică de câini sau de întuneric. Da, nu putem ajunge la dragostea lui Dumnezeu fără frica de El. Numai că frica de Dumnezeu nu este ceea ce credem noi când ne gândim la ea, ci este ceea ce descoperim, ceea ce țâșnește în noi când auzim cu adevărat chemarea: „Cu frică și cu cutremur să vă apropiați...“ și noi ne ducem cu o frică de care nu te poți lipsi, care nu te face s-o rupi la fugă, să pleci înapoi, ci să te duci înainte. Îndrăznește și întreabă-L pe Dumnezeu cum e frica asta și te va învăța. Pe mine m-a învățat. A durat mult, dar a meritat.