Pe vremea împărăției lui Dioclețian au fost trimiși mai mulți episcopi în diferite țări pentru a propovădui cuvântul Domnului și a-i converti pe cei care se închinau idolilor. După ce a întors mai multe suflete la Dumnezeu, Sfântului Efrem i-a fost tăiat capul cu sabia. Sfântul Vasile, bătut fiind și izgonit din cetate de poporul mânios, s-a sălășluit într-o peșteră. Murind un tânăr, acesta s-a arătat în vis părinților lui și le-a spus faptul că zeii nu îl pot învia, dar că Sfântul Vasile se poate ruga pentru el la Dumnezeul Cel Adevărat.

Căutându-l părinții acelui tânăr pe Sfântul Vasile, l-au implorat să îl învie pe fiul lor, iar sfântul a mers la mormânt, l-a botezat, iar tânărul a înviat îndată, mirându-se toți. Dar iudeii, nesuportând minunea, l-au târât pe Sfântul Vasile pe ulițele cetății, călcându-l în picioare și omorându-l cu pietre, iar trupul i l-au lăsat neîngropat multe zile. Prin minune dumnezeiască, trupul era păzit ziua de un vultur, iar noaptea de un lup, încât creștinii l-au găsit întreg și l-au îngropat cu cinste.

Alți trei episcopi, Evghenie, Elpidie și Agatodor, vrând să urmeze Sfântului Vasile și să propovăduiască, au fost prinși de mulțime și uciși cu lemne și pietre, trupurile lor fiind, de asemenea, îngropate de creștini. După câțiva ani, a fost trimis la Herson episcopul Eterie care, rugându-l pe împăratul Constantin, a obținut poruncă să locuiască în liniște creștinii acolo. Mergând să îi mulțumească împăratului, a căzut în boală grea și a trecut la cele veșnice, dându-și sufletul în mâinile Domnului, ca și ceilalți episcopi, în ziua a șaptea a lunii martie.

Venind Sfântul Capiton episcop în Herson, oamenii îi cereau semne, să îl vadă de este cu adevărat credincios, așa că sfântul a intrat într-un cuptor cu foc și s-a rugat vreme de o oră, nefiind vătămat de flăcări. Atunci toată țara Herson s-a întors la Hristos, iar după câțiva ani, pe când Sfântul Capiton călătorea, corabia a fost aruncată de valuri și, fiind găsită de niște oameni necredincioși, cuviosul a fost înecat în apă.