Încă de la primele ore ale dimineții, numeroși pelerini s-au adunat la Mănăstirea Sihăstria Voronei pentru a se închina la moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, cel care i-a urmat pe Sfinții Paisie Velicicovski și Vasile de la Poiana Mărului și a viețuit prin pădurile Voronei.

După întâmpinarea ierarhilor, clericii au mers în procesiune în jurul sfântului locaș, binecuvântând zidurile exterioare cu Sfântul și Marele Mir. În continuare, cei prezenți s-au îndreptat spre Paraclis, pentru a lua parte la rânduiala sfințirii și pecetluirii Sfintei Mese.

Sfânta Liturghie săvârșită cu prilejul hramului a fost oficiată de Părintele Mitropolit Teofan, alături de PS Ieronim, Episcopul Daciei Felix și PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, pe un podium aflat lângă biserica mănăstirii.

Cuvântul de învățătură de după citirea Sfintei Evanghelii a fost rostit de către Preasfințitul Andrei, care a afirmat că Sfântul Onufrie ne învăță calea care duce spre Împărăția Cerurilor:

Ce ne-ar spune Sfântul Onufrie nouă astăzi? Călugărilor ne-ar zice că așa cum a fost învățător și povățuitor pe pământ, ne-a învățat calea care duce spre Împărăția Cerurilor. În tropar, cântăm într-un stih „monahilor ai fost învățător, făcându-te pildă lor prin aspra ta viețuire”. De asemenea, a avut câteva calități deosebite și aș dori să evidențiez patru dintre ele: faptul că i-a iubit pe toți, i-a primit pe toți, s-a rugat pentru toți și a purtat sarcinile tuturor. De aceea a fost părinte duhovnicesc, dreptar credinței și îndrumător pe calea mântuirii.

Pe parcursul întregii zile, credincioșii s-au putut închina la moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, ce au fost scoase spre închinare în incinta mănăstirii. Anul acesta s-au împlinit 18 ani de la canonizarea Sfântului.

În cadrul slujbei, ieromonahul Teodosie, viețuitor al Sihăstriei Voronei, a fost hirotesit întru protosinghel.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Ghedeon Huţanaşu a primit din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei cea mai înaltă distincție, „Crucea Moldavă” pentru clerici. Totodată, cei care au susținut mănăstirea în activitățile ei au primit din partea Înaltpreasfințitului Teofan ordine și distincții de vrednicie.

IPS Teofan a adresat, la rândul său, un cuvânt de binecuvântare:

Sfântul Onufrie, sărbătorit astăzi, ne cheamă să înțelegem cât de importantă este pentru viața noastră liniștea. Dacă atunci când nu erau nici telefoane, nici mașini, nici tot zgomotul lumii de astăzi, erau oameni care simțeau nevoia de a se retrage în liniște pentru mântuirea sufletului propriu și prin rugăciune pentru mântuirea lumii. Cu atât glasul isihaștilor ne îndeamnă să căutăm și astăzi spații de libertate lăuntrică, spații care nu pot fi dobândite în iarmarocul lumii de zi cu zi. Și cum Dumnezeu a binecuvântat acești codrii care merg de aici și aproape fără întrerupere până spre Iași, spre Hârlău, acest lucru constituie o chemare și pentru noi ca, din când în când, luându-ne pe cei dragi ai casei sau singuri, să ne avântăm în luminișul codrilor, pentru a sta acolo câteva ceasuri doar pentru a privi cerul, a privi frunzele cum tremură, a asculta, poate, un grai de pasăre, un susur de izvor, poate o carte citită, o rugăciune înălțată la Dumnezeu, pentru că avem nevoie imensă de acești timpi adevărați de isihie, chiar dacă suntem trăitori în mijlocul lumii.

Istoricul Paraclisului

Lucrările au fost începute în anul 2009, după un proiect îngrijit de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Zidirea Paraclisului a fost realizată de o echipă de meșteri condusă de Florin-Ioan Cocolea, din comuna Agapia, județul Neamț. Acoperișul este lucrat în stil moldovenesc, din lemn de stejar, fiind învelit cu tablă de cupru. Pictura, în tehnica „a secco” și stil iconografic neobizantin, a fost realizată, între anii 2015-2017, de către pictorul Constantin Buraciuc din municipiul Rădăuți, județul Suceava.