A venit odată vânzătorul de cărnuri pe care îl numesc măcelar în casa dreptului, vrând să cumpere capre după obicei. Dar când l-a văzut pe el dreptul a primit prețul dându-i animalele în schimbul banilor dați. Îi zice acestuia cuviosul: „Lasă în casă prețul și vino. Dar când a lăsat prețurile nu le-a lăsat deplin pentru toate caprele pe care spunea că le vrea, ci reținând prețul unei capre, s-a dus cu dreptul ascunzându-i adevărul. Dar intenția lui rea a mustrat-o simplitatea dreptului. Căci când a zis măcelarul că „Am lăsat prețul pentru toate caprele în casă” a zis către el: „Mână-le pe cele pe care le-ai cumpărat bine”. Dar una dintre capre s-a dat în lături liberă, fiindcă cumpărătorul nu a plătit prețul ei și a fugit departe de celelalte capre obișnuite al căror preț dreptul îl primise. Dar când iarăși măcelarul, care nu era stăpânul ei, a luat-o cu sila pe umeri, și i-a dat drumul împreună cu cele pe care le cumpărase cu adevărat, și o mâna pe ea ca pe una care nu era a lui. Iar capra fugind a prins a zice cu propria gură acestea: Nu voi urma ție, nici nu voi fi părtașă relei tale purtări. Căci nu ești vrednic să fii numit stăpânul meu, vrând să mă răpești fără preț de la stăpânul meu. Ai numai pe acele capre pe care le-ai cumpărat cu preț drept. Dar pe mine trebuie să mă lași împreună cu celelalte capre ale stăpânului meu”. Văzând-o dreptul pe aceasta că strigă și că se luptă cu putere cu coarnele, zice acestea străinului: „Nu, fiule, nu te lupta cu ea, ci ducându-te în casă, cercetează prețul tuturor caprelor, ca nu cumva din uitare să te fi înșelat, nedând prețul acesteia”. Dar când a înțeles străinul meșteșugul preștiinței dreptului, a dat îndată cele ce lipseau din preț și a primit supusă pe capra luptătoare, fără silă, alergând împreună cu celelalte capre supuse, învățând prin ea însăși pe acel nesătul să nu disprețuiască simplitatea dreptului lui Dumnezeu care Îl are sălășluit în inima lui și care îi descoperă lui cunoștința celor ascunse.