Născut în Nazaretul Galileii, în secolul al III-lea, Sfântul Conon a venit în cetatea Carmila și și-a făcut aici gospodărie, îngrijindu-și cu mare drag grădina. Nu învățase carte, dar era nevinovat cu inima și se ruga neîncetat la Dumnezeu. Auzind ighemonul despre el, iar în acea vreme fiind dată poruncă pentru prigonirea creștinilor, l-a chemat la judecată.

Dar sfântul nu a dorit să meargă, spunând că el nu are de ce să se adune cu cei care nu cred în Hristos. Fiind luat cu forța, i-au fost bătute piroane de fier în picioare și a fost obligat să alerge înaintea caretei ighemonului, până când a căzut în genunchi și și-a dat sufletul în mâinile Domnului.