O altă cauză a infecţiei fungice a piciorului o reprezintă folosirea ciorapilor din material plastic, care împiedică respiraţia cutanată normală, reţinând astfel transpiraţia, ceea ce prelungeşte perioada de vindecare şi favorizează recidivele.

Există următoarele forme de tinea pedis:

- forma uscată, când există o descuamare, uneori discretă, alteori foarte pronunţată, plantară sau în spaţiile interdigitale;

- forma cu leziuni veziculoase, izolate sau confluente, ce apare pe faţa plantară sau feţele laterale ale picioarelor. Veziculele prezintă, de obicei, un conţinut clar, dar uneori poate fi purulent;

- forma intertriginoasă, cu localizare îndeosebi interdigitală, în care sunt prezente  eroziuni, fisuri, maceraţie. Pe feţele laterale ale degetelor picioarelor pielea este roză, umedă, uneori acoperită de un epiderm alb sidefiu. Fisurile jenează uneori la mers.

Leziunile descrise se pot întâlni adesea şi la mâini (tinea manum). Netratate, la aceste forme de tinea se pot constata edeme, jenă şi chiar durere.

Odată diagnosticată, tinea pedis beneficiază de tratament, care va trebui individualizat, ţinând seama de forma clinică şi de toleranţa la medicaţia recomandată. Se poate indica un tratament extern şi unul intern, primul având rolul cel mai important.

Ca regulă generală, tratamentul local de întreţinere trebuie continuat şi după ştergerea leziunilor, însă două-trei luni, deoarece posibilitatea de recidivă, mai ales în anotimpul călduros, este foarte mare.

Măsurile de profilaxie individuală sunt deosebit de importante. Se recomandă evitarea purtării ciorapilor din material plastic, în special în timpul verii. În famiile unde este depistat un caz de epidermofitie este bine să se facă supravegherea şi controlul membrilor familiei, în vederea descoperirii unor forme incipiente şi tratării lor.