Tuberculoza renală nu are o simptomatologie clinică specifică. De cele mai multe ori, debutul bolii este insidios sau nu poate fi precizat. Primele simptome sunt mai ales vezicale  şi, mai rar, apar anumite dureri în zona renală. Starea generală este bună, dar pot exista şi semne de impregnaţie bacilară, deseori manifestate prin subfebrilitate.

Examenul fizic al bolnavului aduce puţine date. În raport cu forma tuberculozei renale se poate constata sensibilitate lombară şi sensibilitate hipogastrică. La bărbaţi sunt frecvente epidermitele tuberculoase.

Din punct de vedere anatomo-clinic se deosebesc trei forme de tuberculoză:

- tuberculoza renală;

- tuberculoza renală diseminală, care determină distrugerea parenchimului renal şi poate evolua cu hipertensiune arterială şi insuficienţă renală;

- tuberculoza renală asociată cu o nefropatie.

Pentru diagnosticarea tuberculozei renale trebuie luate în discuţie toate cazurile în care există semne urinare neexplicate prin alte cauze. Suspiciunea de boală este întărită în cazul când, pe lângă semnele urinare, se constată concomitent manifestări ale unei tuberculoze genitale sau când semnele prezente au fost precedate de alte localizări tuberculoase .

Diagnosticul bolii poate fi confirmat numai în urma punerii în evidenţă a bacilului Koch în urină şi a modificărilor radiologice renale.

Tuberculoza renală poate fi confundată cu numeroase boli renale, respectiv litiaza renală, cancerul renal, adenomul de prostată, pielonefrita cronică

Prognosticul bolii este mult ameliorat în prezent. Formele diagnosticate precoce se vindecă relativ rapid, vindecarea este mult mai bună, indicaţiile pentru intervenţii chirurgicale reparatoare devenind mai rare.

Tratamentul tuberculozei renale este unul de strictă specialitate, fiind în primul rând medical şi foarte rar chirurgical. Prin tratament medical se obţine cicatrizarea şi stabilizarea majorităţii cazurilor.

După terminarea tratamentului antituberculos, bolnavul va fi supravegheat timp de 3-5 ani.