Filocalia Sfântului Isaac Sirul este una dintre cărțile prin care duhul sfântului și mai ales Sfântul Duh se revarsă neîncetat. Zilele trecute citeam despre cum dracii par a fi foarte inteligenți, căci au repeziciune, dar în mod real nu sunt, căci nu au profunzime. Și că de lumina ce sălășluiește în inima fiecăruia din noi nu se pot atinge.

Așadar, ei ne pot specula slăbiciunile și ne pot ispiti sau chiar ne pot sugera că am ajuns la Adevăr, că am atins o măsură duhovnicească înaltă sau că cineva din jurul nostru a ajuns la o astfel de măsură, apărându-ne sub formă de înger de lumină. Sunt situații în care unele lucruri par a se întâmpla după voia Domnului și ne putem mândri că am fost aleși să le trăim, dar un bătrân sau părintele duhovnic va ști să ne spună dacă ceea ce trăim este sau nu o închipuire, o capcană.

Indiferent că persoana se află în înșelare și crede în ceea ce trăiește, povestind altora ca fiind adevărat, sau dacă o face cu bună știință, însușindu-și un profil menit să manipuleze, puterea cu care se desfășoară astfel de povești este întotdeauna demonică. Și, mai devreme sau mai târziu, toate acestea se probează.

Cu adevărat, oricât de inteligent ar fi planul diavolului, în fața luminii nu poate decât să piară. Iar cel care trăiește cu inima la Domnul, chiar de ar trăi minuni sau experiențe depline ale Harului, nu le va împărtăși, căci va pierde ce a câștigat...

Prin urmare, singura de care avem nevoie să ne legăm este rugăciunea. Ea ne va lămuri cu cine stăm de vorbă și tot ea îl va ajuta pe cel din fața noastră să fie cuprins cu adevărat în brațele lui Dumnezeu. Să nu ne lăsăm amăgiți, nici chiar de cei care par a fi trăitori ai Bucuriei (și care au mare nevoie de rugăciune), ci să ne îndreptăm către Domnul, ca unic izvor al acesteia și al dragostei.