În următoarele minute vom discuta despre impactul hormonilor asupra funcţiei cardiace, manifestările cardiace secundare excesului/ deficitul de hormoni și beneficiile corectării acestora. O avem alături de noi pe doamna doctor Andreea-Nicoleta Dumitrașcu, medic specialist endocrinologie în cadrul Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Ce ne puteți spune despre glandele endocrine?

Glandele endocrine sunt reprezentate de hipotalamus, hipofiză (pituitara), epifiză (glanda pineala), glanda tiroidă, glandele paratiroide, pancreas (componenta endocrină), glandele suprarenale, gonadele (ovarele sau testiculele).

Ce legătura există între glanda tiroidă și sistemul cardiovascular?

În cazul unui exces de hormoni tiroidieni – hipertiroidism, simptomele cardiovasculare sunt predominante. Palpitațiile, creșterea ritmului cardiac în ​​repaus, cât și în timpul somnului, transpiraţia excesivă, oboseala, intoleranța la efort și dispneea sunt principalele manifestări.

Tahicardia și palpitațiile apar la 80% până la 90% dintre pacienții netratați, îndeosebi la pacienţii tineri, fiind simptomele iniţiale. Constatările fizice includ de obicei un puls bine bătut, zgomote cardiace accentuate, HTA sistolică. Prolapsul de valvă mitrală apare mai frecvent decât în populaţia generală.

La pacienţii fără afectare cardiacă subiacenta compensarea cardiacă este păstrată; poate să fie prezent un edem discret la nivelul membrelor inferioare în absenţa unei IC.

Fibrilația atrială apare la 33% până la 47% dintre pacienții care au peste 60 de ani.

Pacienții vârstnici cu hipertiroidismul pot prezenta, insuficiență cardiacă. În mod similar, angina pectorală deoarece consumul de oxigen miocardic poate crește cu până la 70% în hipertiroidismul netratat.

La ce tratament sunt supuși acești pacienți?

Tratamentul va include b-blocante pentru a reduce frecvența cardiacă. Terapia definitivă poate fi realizată cu medicamente antitiroidiene care blochează productia hormonilor tiroidieni şi numai cu iod-131 sau în combinație cu medicamente antitiroidiene.

La pacienții vârstnici cu complicații cardiace multiple, poate fi indicată de la inceput terapia cu iod radioactiv.

Spre deosebire de hipertiroidism, hipotiroidismul se prezintă cu simptome cardiovasculare subtile. Bradicardia ușoară, hipertensiunea diastolică, creșterea lipoproteinelor cu densitate scăzută și a colesterolului sunt principalele constatări. Ecocardiografia obiectivează revărsări mici până la moderate pericardice la 30% dintre pacienții cu hipotiroidie, care se rezolvă la săptămâni sau luni după terapia de substituție.

Amiodarona este un medicament des folosit în cardiologie, în tratamentul aritmiilor supraventriculare şi ventriculare. Ea prezintă o structură asemănătoare hormonului tiroidian T4. Un tratament cronic cu amiodaronă va determina o creştere de 50-100 de ori a nivelului de iod din organism si astfel poate determina disfuncție tiroidiană la aproximativ 15%-20% dintre pacienții care urmează tratamentul.

În final, fibrilația atrială datorată fie hiper- sau hipotiroidismului este suficient de comună încât boala tiroidiană trebuie exclusă într-un stadiu incipient în evaluarea acestei aritmii.

Trecem la glanda hipofiză. Care este legătura dintre aceasta și sistemul cardiovascular?
Glanda hipofiză se mai numeşte şi glanda pituitară şi este situată median într-o structură osoasă, la baza creierului, imediat sub hipotalamus.

Glanda hipofiză face parte din sistemul endocrin şi este responsabilă de producerea mai multor hormoni esenţiali, despre care vom vorbi: GH, prolactina, ACTH;

GH-ul este hormonul de creştere cu rol in diferite metabolisme şi dezvoltarea organismului.

Hipersecreția hormonului de creștere (GH) duce la acromegalie, care este asociată cu o mortalitate crescută din cauza bolilor cardiovasculare. Hipertensiunea arterială, rezistența la insulină, diabetul zaharat și hiperlipidemia, hipertrofia ventriculară dreaptă și stângă, boala valvulară aortică și mitrală,  apar frecvent la acești pacienți. 

Atât hipertensiunea arterială, cât și hipertrofia ventriculară stângă se îmbunătățesc cu tratament (6-12 luni), iar supraviețuirea este semnificativ mai mare la pacienții care obțin remisiunea bolii.

Prolatina-stimulează secreţia lactată; ea crește fiziologic în sarcină și alăptare, exerciţiu fizic, stres, stimulare mamelonară.

Anumite studii au demonstrat o asociere a nivelului ridicat de prolactină (prolactinom) cu rezistența la insulină, dislipidemia, hipertensiunea arterială, mortalitatea cardiovasculară.

Excesul de hormon adrenocorticotrop (ACTH) în boala Cushing contribuie la excesul de cortizol din suprarenale.

Nu uităm de glandele suprarenale. Ce legătură au acestea cu buna funcționare a aparatului cardiovascular?

Glandele suprarenale sau adrenale, dupa cum sugerează şi numele, se regăsesc la polul superior al rinichiului. Patologia glandelor suprarenale include:

• sindrom Cushing (producție excesivă de cortizol asociata cu hipertensiune arterială, obezitate centrală, rezistență la insulină, dislipidemie, cu modificări ale coagularii și funcției trombocitelor. În plus, disfuncția endotelială, hiperlipidemia și o stare de hipercoagulabilitate îi predispun la un risc crescut de evenimente cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral;

• hiperaldosteronism primar (exces de aldosteron, un hormon implicat în controlul tensiunii arteriale); Hiperaldosteroismul primar reprezintă 10 % din totalul hipertensiunilor.

• feocromocitom (tumora de obicei benigna care produce noradrenalină, adrenalină, dopamina). Elementul cardinal este HTA însoţită de manifestări paroxistice: cefalee, palpitații, transpirație excesivă, tremor, dureri în piept, scădere în greutate. Hipertensiune arterială este severă cu valori foarte mari, refractară la tratamentul antihipertensiv convenţional. Tratamentul este chirurgical - îndepărtarea formaţiunii tumorale, cu vindecarea HTA în 75%.

Spre final vorbim și de glandele paratiroide, cum influențează ele sistemul cardiovascular?

Glandele paratiroide sunt în număr de 4, fiind situate de obicei în spatele lobilor tiroidieni. Pot exista însă și paratiroide supranumerare, paratiroide situate ectopic – intratiroidian, mediastin, pericard.

Glandele paratiroide contribuie la menţinerea echilibrului fosfo-calcic prin secreţia de PTH (parathormon). Nivelurile serice de PTH pot fi predictive pentru boala coronariană și pot avea o acțiune directă asupra sistemului vascular, provocând modificări ale tensiunii arteriale (TA), tahi-bradicardie, creșterea grosimii peretelui intimal și rigiditatea peretelui carotidian la pacienții cu HPT hipercalcemic.

O concluzie, vă rugăm!

Sistemul endocrin este, prin urmare, un mesager chimic complex, cu mecanisme de feedback între hormonii produși de glandele endocrine. Efectul lor este sistemic, la nivelul întregului organism. Orice perturbare a acestui sistem poate avea repercursiuni, unele chiar vitale. Rolul medicului endocrinolog este esenţial în diagnosticarea și tratarea disfuncţiilor survenite, iar colaborarea interdisciplinară este esenţială.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta aici.

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.