Din 1931 răposatul egumen al mănăstirii din Sfântul Munte, Simonos – Petras, arhimandritul Ieronim (1871 - 1957) slujea ca duhovnic la un metoc al mănăstirii, la biserica Înălţării Domnului din Atena.

A fost aceasta providenţa divină pentru ca multe suflete să fie salvate şi sfinţenia renumitului egumen să strălucească şi în Atena.

Ca slujitor îl caracteriza dedicarea cu care slujea Taina Sfintei Liturghii. Când slujea părea transformat. Dintre credincioşii care veneau la sfintele lui slujbe, mulţi copii îl vedeau ridicându-se de la pământ şi strigau: “Părintele zboară!”, “Uitaţi-vă, părintele pluteşte!”.

O călugăriţă l-a văzut şi ea în timp ce ieşea cu Sfintele Daruri cum nu cobora scările, ci plutea. Alta aminteşte cum de multe ori în timpul Sfintei Liturghii vedeau pe stareţ în faţa sfintei mese stând la o jumătate de metru deasupra pământului.

Micuţa Veneţia, care mai târziu s-a călugărit, când avea în jur de 5 ani, l-a văzut cu ochii ei inocenţi stând împreună cu sfinţii îngeri în jurul sfântului jertfelnic. În zilele acelea chipul stareţului era transformat şi pentru o perioadă de timp micuţa nu intra în biserică, ci stătea în pridvor.

Într-o noapte de iarnă, când ploua torenţial, au chemat pe stareţ să se ducă să împărtăşească un bolnav. A plecat imediat către casa bolnavului, luând cu el Cinstitele Taine. Minunea este că pe drum nu s-a udat deloc!

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 76-77)