Hirotonia întru preot are loc îndată după momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, când candidatul este condus în mijlocul bisericii de unde citește un formular-tip de angajament pentru îndeplinirea cu cinste a dregătoriei preoțești la care este chemat. După acest moment este adus în fața arhiereului care se află între ușile împărătești, slujitorii prezentându-l prin formula: „Porunceşte, Preasfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce înaine, spre a fi hirotonit preot”.

După ce arhiereul îl binecuvintează, candidatul la preoție este introdus în Sfântul Altar, unde are loc ritualul înconjurării Sfintei Mese, al sărutării colțurilor acesteia și al metaniilor făcute în fața episcopului ce se află în partea de nord a altarului, așezat pe jilț cu fața spre apus, în timp ce se cântă troparele rânduite („Sfinţilor mucenici...”, „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule...”, „Isaie, dănţuieşte...”). În acest dans ritualic este condus de către doi preoți care îl țin de mână, ca unul ce va intra în tagma preoției.

După acest moment, candidatul la preoție se așază în colțul din dreapta al Sfintei Mese, plecând ambii genunchi, arătând cu aceasta că va primi toate cele ale preoției. Arhiereul, venind lângă el, își pune omoforul și mâna pe capul viitorului preot, investindu-l în treapta preoțească prin intonarea rugăciunilor de hirotonie și invocarea harului Sfântului Duh.

După citirea acestor rugăciuni, noul preot este adus în fața credincioșilor, unde dezbrăcând orarul, adică tagma diaconească, este „îmbrăcat” în treapta preoțească, reprezentată de veșmintele: epitrahil, brâu și felon, primind și cartea de cult Liturghierul, cartea de slujbă prin excelență a slujirii preoțești, în timp ce credincioșii cântă Vrednic este. 

Apoi, noul preot rămâne în dreapta arhiereului, ca primul dintre preoţi, spre cinstea harului de curând primit. Îndată după sfinţirea Darurilor, noul preot merge şi îşi spală mâinile, apoi trece în spatele Sfintei Mese, îşi pune mâinile încrucişate pe Sfânta Masă, iar arhiereul îi dă Sfântul Agneţ, pe burete sau pe un disc (o taviţă), zicându-i: „Primeşte odorul acesta şi-l păzeşte pe el până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când El îl va cere de la tine”. Prin acest avertisment se caută a se insufla noului preot conştiinţa răspunderii grave cu care se încarcă cel ce se face acum chivernisitor sau iconom al Tainelor lui Dumnezeu. Noul preot sărută dreapta arhiereului şi apoi rămâne cu Sfântul Trup în mâini, ţinând capul puţin plecat spre Sfântul Trup, zicând oricâte rugăciuni ştie pe dinafară.

El poate rosti ecfonisul de după rugăciunea Tatăl nostru („Că a Ta este împărăţia...”), iar înainte de „Sfintele, sfinţilor”, dă înapoi Sfântul Trup arhiereului, revine la locul lui (în dreapta arhiereului) şi îşi şterge mâinile cu buretele peste Sfântul disc. La împărtăşire, noul preot primeşte Sfintele Taine de la arhiereu înaintea celorlalţi preoţi. La vremea cuvenită, cu binecuvântarea arhiereului, noul preot citeşte Rugăciunea amvonului, arătând astfel credincioşilor că a primit darul preoţiei şi puterea de a se ruga pentru ei. Tot el împarte anafura, dacă nu o face arhiereul însuşi, şi îi miruieşte pe credincioşi.

După o veche tradiţie, preotul nou hirotonit trebuie să slujească Sfânta Liturghie o perioadă de zile după hirotonie, lucru pe care ei îl fac de obicei la catedrala chiriarhală unde au fost hirotoniţi sau la vreo mănăstire, făcând în acelaşi timp şi practica sau ucenicia necesară pentru deprinderea rânduielilor slujbei.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 342-343)