Căsătoria surorii nu este căsătorie, ci cum aţi spus concubinaj confirmat de stat. Aşadar nu este Sfântă Taină, binecuvântată de Dumnezeu pentru totdauna, ci o înţelegere mutuală pentru plăcere, ajutor, copii şi altele. Căsătoria cu un musulman este un păcat şi mai târziu, unul dintre soţi sau amândoi vor resimţi durerea spirituală de a pierde definitiv credinţa. În Egipt, femeile sunt tratate diferit de la noi. Aţi auzit de aşa zisa circumcizie feminină, care este de fapt mutilare sclavagistă pe criterii de gen. Sora îşi poate pierde credinţa sau poate rămâne ceva rezidual din amintiri, nepracticat. Există şi speranţa minimă că soţia îl va întoarce pe egiptean dar nu cred. Atitudinea faţă de astfel de oameni trebuie să fie una de iubire şi de rugăciune pentru ei. Ea are acum mai multă nevoie de iubire fiind înstrăinată de credinţa ei. Hristos i-a iubit pe toţi oamenii, şi pe cei care L-au răstignit. Vorbiţi cu ea şi ceea ce este mai important rugaţi-vă pentru sufletul ei, ca să nu se piardă într-o ţară înstrăinată. Există şi în Egipt Biserici creştine, unde poate să se roage şi să rămână creştină. Sprijiniţi-o prin sfaturi de credinţă. Niciodată nu e prea târziu, decât odată cu moartea. Pr. Ioan Valentin Istrati