- Gheronda, eu am un comportament spontan. Mă port aşa cum simt. Este bine acest lucru?

- Ascultă, când în inimă există dragoste curată şi deplină către Dumnezeu, atunci orice manifestare spontană a inimii este curată. Când însă nu există în inimă dragoste curată, atunci spontaneitatea trebuie frânată, căci această manifestare spontană este plină de toxine lumeşti.

- Ce mă va ajuta să-mi temperez spontaneitatea?

- Tu nu ai condus maşina? Nu avea frână? Aşadar, ia spune-mi, ce trebuie să faci acum când ai rămas fără... frâne?

- Trebuie să pun frână inimii.

- Da, trebuie ca mintea să frâneze inima, pentru că, atunci când inima o ia înainte, se iroseşte fără rost. Ţie Dumnezeu ţi-a dat şi multă minte şi multă inimă, dar nu-ţi foloseşti mintea pentru a frâna inima şi de aceea o iroseşti. Să te gândeşti bine înainte de fiecare acţiune, ca să pui corect la lucru inima pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, cu simplitate şi mărinimie.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V - Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 219)