Uite acum, un părinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit după îndreptarul de spovedanie pe care îl au duhovnicii, s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, iar peste câteva zile s-a dus la Domnul, zicând rugăciuni.

Acest suflet, deşi s-a dus repede, era pregătit. A fost om înţelept. Dar noi ce zicem? „Lasă că m-oi spovedi la anu’!” Nu! Să nu amânăm, că nu ştim când ne cheamă Hristos! Părintele Natanail n-a ştiut că moare. Dar îngerul Domnului l-a ajutat, fiindcă el avea obicei în fiecare săptămână să vină la mărturisit. Nu a avut când să se strângă răutatea, că au fost dezlegate la spovedanie toate păcatele, până şi cele mai mici.

Să nu credeţi dumneavoastră că păcatele mici nu sunt grave! Şi pe acelea trebuie să le mărturisim, că auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va intra întru împărăţia cerurilor.

(Ne vorbește părintele Cleopa II, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 22)