Trebuie să faceţi diferenţă între simpla relatare a tot ceea ce există în suflet, relatare care în mănăstiri înseamnă descoperirea gândurilor, şi spovedania tainică... Cea din urmă este necesară atunci când conştiinţa ne apasă. Concret acest lucru nu poate fi definit: este subiectiv. Toate celelalte le putem doar relata şi în privinţa lor ne putem consfătui... Sfântul Dimitrie [de Rostov] recomandă spovedania zilnică... şi în rugăciunile pentru somn este uşor de făcut.

De căinţa pentru păcate este nevoie mai mult decât de enumerarea păcatelor, deşi şi acest lucru este necesar. De suspinele din inimă la rugăciune este nevoie mai mult decât de rostirea rugăciunilor, deşi şi lucrul acesta este necesar. Trebuie să alungăm deşertăciunile din suflet şi să sălăşluim acolo evlavia faţă de Dumnezeu. După ce sălăşluim această evlavie, aşa să şi rămânem apoi cu ea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 288-289)