Sănătatea ta a devenit şubredă; nu avem ce face, trebuie să răbdăm; ni se dă aceasta spre smerenia noastră şi în general spre folosul nostru sufletesc.

Cel care primeşte şi suportă precum se cuvine boala trupească, despre acela se spune că în măsura în care omul din afară se trece, în aceeaşi măsură se reînnoieşte omul lăuntric.

Apostolul spune despre sine: când sunt slab, atunci sunt tare; iar nouă ni se întâmplă cel mai adesea altfel: când trupul este neputincios, neputincios este şi sufletul.

Însă şi în slăbiciunea noastră ne va pomeni Domnul, dacă ne vom sili, aşa cum vom putea, să ne smerim. Dumnezeu nu cere de la cel bolnav nevoinţe trupeşti, ci doar răbdare însoţită de smerenie şi mulţumire.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Ed. Platytera, p. 78)