Pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, accentuează moștenirea bogată oferită posterității de voievodul Vasile Lupu, arătând că ridicarea Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” se înscrie într-o amplă politică de susținere a Bisericii, domnitorul ținând „la dreapta învățătură și unitatea ei”.

Pagini din lumina ctitoriei voievodale

Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” a fost construită în perioada 1637 -1639 de voievodul Vasile Lupu, ca biserică principală pentru Curtea Domnească din Moldova. La numai doi ani din momentul târnosirii, Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” devenea prima casă din Moldova a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, aflându-se aici vreme de peste două secole, până în 1888. Lăcașul este binecuvântat, încă din 1650, cu cel mai mare fragment din moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, de pe teritoriul României.

Evlaviosul domn al Moldovei, Vasile Lupu, a fost unul dintre cei mai mari ctitori pe care i-a avut Biserica din Moldova și nu numai. El a ajutat mult și Patriarhia Ecumenică, dar și locurile sfinte, inclusiv Biserica Ortodoxă a lui Hristos din sudul Dunării, din părțile Bulgariei, în mod deosebit. A fost unul dintre puținii domnitori care s-a considerat și s-a comportat ca urmaș al împăraților bizantini. De aceea, politica lui, în general, și cea bisericească, în special, urmează împăraților Bizanțului de altădată. În sensul că, și aceia, și el după modelul lor, au ținut la unitatea Bisericii, la dreapta învățătură, la protecția în fața valului musulman și la strălucirea Bisericii pe care a avut-o cândva. Acesta este și unul din motivele pentru care în timpul lui, Sfântul Ierarh Varlaam a fost unul dintre candidații scaunului Patriarhiei Ecumenice. Este pentru prima și singura dată în istorie când un ierarh român a candidat la cea mai înaltă demnitate ecleziastică din Biserica Răsăriteană. Un alt motiv este acela că la mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi a fost hirotonit Paisie ca Patriarh al Ierusalimului. În aceeași politică bisericească se înscrie apoi aducerea sfintelor moaște ale Cuvioasei Parascheva. În mod particular, în timpul și grație susținerii lui, a avut loc cel mai important eveniment teologico-bisericesc, Sinodul de la Iași, în cadrul căruia a fost discutată, corectată și înaintată Patriarhiei Ecumenice Mărturisirea de credință a Sfântului Ierarh Petru Movilă.

Amintesc formula deosebită pe care a preferat-o, a ales-o, a hotărât-o Vasile Lupu cu privire la ctitoria sa închinată Sfinților Trei Ierarhi: Am zidit această sfântă rugă. Pe de o parte, consider că astfel se arată importanța de care se bucurau Sfinții Trei Ierarhi în Țările Române, ca mari teologi, mari dascăli, cum îi numește Biserica până astăzi. Pe de altă parte, Vasile Lupu, după cum afirmă și marele istoric Nicolae Iorga, privind la istoria Bizanțului, și-a ales ca model pe unul dintre cei mai importanți împărați pe care acesta i-a avut, anume Vasile I Macedoneanul, care a domnit în cel de-al IX-lea veac și al cărui nume l-a preluat. De aici și grija sa față de Biserica Ortodoxă Universală. Al treilea motiv ar putea constitui faptul că a avut conștiința, cum au avut-o toți românii, domnitorii, mai cu seamă, ierarhii, că cele trei Țări Românești formează o unitate. La începutul veacului în care el a domnit, la Iași, a fost realizată întâia oară în istorie Unirea celor trei Principate, chiar dacă de scurtă durată, sub Mihai I Viteazul, spune pr. prof. dr. Ion Vicovan. 

Raportat la această istorie fabuloasă, starețul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, protosinghelul Elisei Nedescu arată că: „pentru noi ca urmași, viețuitori, slujitori ai Mănăstirii «Sfinții Trei Ierarhi» este o responsabilitate colosală, având în vedere mulțimea monahilor, a personalităților care au fost aici, stareții care au avut un rol important pe plan duhovnicesc, dar și cultural în cadrul Școlii Vasiliene. Această responsabilitate vine mai ales din faptul că în anul 1994, după aproape un secol de la închidere, s-a reluat iarăși viața monahală”. 

În cei 385 ani de existență ai Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi s-au desfășurat numeroase evenimente importante culturale, dar și duhovnicești. Unul dintre acestea a fost deschiderea primei școli din Moldova, „Colegiul Vasilian (Academia Vasiliană)”, în anul 1641, în incinta Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”. Cei care au absolvit această instituție de învățământ au fost mari personalități ale Moldovei, ale Țării Românești, unii cunoscuți chiar la nivel internațional. Îl amintesc aici pe Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, dar și pe Dimitrie Cantemir. Un alt moment însemnat s-a petrecut în anul 1643, când de sub tiparnița Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” a ieșit primul exemplar al primei cărți de predici în limba română, numită „Cazania Mitropolitului Varlaam”.

Astăzi, așezământul monahal este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Moldova, aflându-se pe lista monumentelor propuse spre a fi incluse în patrimoniul UNESCO. Pentru comunitatea ieșeană rămâne un centru cultural și duhovnicesc important, mulțime de credincioși de toate vârstele, tineri, în special, bucurându-se de slujbele zilnice, dar și datorită evenimentelor derulate în Sala Gotică a mănăstirii.

Pictura bisericii „Sfinții Trei Ierarhi” a fost executată în aur şi azur de cei mai buni pictori de la curtea țarului, în anii 1641-1642. După secularizarea averilor mănăstirești, între anii 1863-1864, mănăstirea a rămas fără obște monahală, restrângându-se donațiile și averile pe care le-a avut de-a lungul secolelor. Astfel, mănăstirea a ajuns într-un grad avansat de degradare. La propunerea regelui Carol I al României, a fost adus arhitectul francez André Lecomte du Noüy, care a restaurat, atât în Țara Românească, cât și în Moldova mai multe monumente de o importanță capitală. În anul 1890 încep ample lucrări în cadrul mănăstirii, restaurându-se în întregime biserica, broderia în piatră, pictura din interior, mobilierul. În urma acestora, s-a pierdut pictura originală, adică fresca, biserica fiind pictată în ulei. Sfinţirea bisericii a fost oficiată, în 3 octombrie 1904, de Mitropolitul Partenie Clinceni, în prezența Regelui Carol I și Regina Elisabeta. 

În prezent, se realizează restaurarea picturii, începută acum zece ani. Proiectul constă în restaurarea și conservarea picturilor murale interioare, precum și a fragmentelor de frescă.

Călătorii străini despre bijuteria de piatră a cetății Iașilor

Despre biserica „Sfinții Trei Ierarhi” au scris în mod special călătorii străini. După cum se cunoaște, Țările Române au fost vizitate de numeroși străini. În mare parte erau apuseni, pentru că existau și comunități catolice în Moldova, dar, în mod deosebit, veneau ortodocși din Orient după ajutoare, știindu-se că Țările Române erau singurele țări ortodoxe care se bucurau de o largă autonomie în raport cu Imperiul Otoman. Pr. prof. dr. Ion Vicovan amintește câteva mărturii consemnate de călătorii străini despre Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”:

Unul dintre primii călători străini a fost Petru Bogdan Bakšić, care vizitează Moldova prin anul 1641, la scurtă vreme după ce această frumoasă ctitorie a fost ridicată. Petru Bogdan Bakšić, catolic de confesiune, subliniază în chip deosebit frumusețea dantelăriei, în exterior, și în mod deosebit, punctează faptul că ea era pictată și în interior, de către meșteri pictori pe care i-a dus Vasile Lupu din curtea țarului. 

Un alt călător străin a fost Marco Bandini, care în aceeași primă jumătate a veacului al XVII-lea se referă la complexitatea Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, la școala care funcționa la această mănăstire și faptul că ea era catedrală mitropolitană. Vasile Lupu n-a ridicat-o cu gândul de a deveni catedrală mitropolitană. După cum se cunoaște, în vremea în care el a domnit la Iași, în Moldova, reședința mitropolitană a Domnului Moldovei se afla încă la Suceava. Când veneau ierarhii moldoveni în capitală, slujeau în diferite locații. Una, și poate cea mai specială, a constituit-o tocmai această biserică.

Unul dintre cei mai cunoscuți dintre călătorii străini este arhidiaconul Paul de Alep. La începutul celei de-a doua jumătate a veacului al XVII-lea, însoțindu-l pe Macarie al III-lea Zaim, vizitează Moldova, prilej în care oferă și fragmentul din mandibula Sfântului Vasile cel Mare, care este adăpostit de biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” până astăzi. El se referă la interiorul mănăstirii, la locul unde erau așezate moaștele Sfintei Parascheva, la turnul Clopotniță, care se afla la intrare și la zidul împrejmuitor. Așadar, această ctitorie nu a fost trecută cu vederea în istorie, ci toți călătorii străini au consemnat aspecte inedite despre mănăstire.

Pentru noi cei de astăzi, această mănăstire nu reprezintă doar un trecut glorios. Este și acesta. Între mănăstirile Iașului, cred că ocupă cel mai important loc, fără a minimaliza importanța celorlalte mănăstiri. Încât și în trecut, dar și astăzi are un loc aparte, ceea ce ne bucură pe noi, ne arată ce înaintași vrednici am avut și, pe cât posibil, ar trebui să ne îndemne la a fi la înălțimea lor.

La rândul său, părintele stareț Elisei Nedescu amintește de una dintre personalitățile cele mai importante care a vizitat mănăstirea țarul Petru cel Mare al Rusiei, în anul 1786: „Spun documentele că țarul a fost așteptat de către mitropolitul Moldovei, Leon Gheucă, la intrarea în cetatea Iașilor. Primul lucru pe care l-a făcut la venirea în Iași a fost închinarea la moaștele Sfintei Parascheva din Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”. De altfel, țarul a fost și cazat pe perioada șederii lui la Iași în arhondaricul așezământului monahal”.

În pronaosul mănăstirii se află mormintele care adăpostesc osemintele a trei dintre domnitorii pe care i-a avut Moldova, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. Alături de acestea se află și primul mormânt din sfântul locaș, cel al soției voievodului Vasile Lupu, Tudosca Doamna, care moare la scurtă vreme după sfințirea bisericii. De asemenea, aici odihnește și fiul lor, Ștefăniță Voievod.