– Părinte, de ce a fost nevoie să se schimbe calendarul vechi, numit şi calendarul iulian?

– Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a îndreptat, căci avea mare nevoie de îndreptare. Acest calendar a fost întocmit de filosoful păgân Iulian Sosigene din Alexandria, în anul 44 înainte de venirea Domnului, din porunca împăratului Romei, Iulius Cezar. Acest calendar a fost întocmit şi aşezat la acea vreme potrivit izomia (echinocţiul), care era la data de 24 martie şi 24 septembrie. Dar după întocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat că acest calendar rămânea în urmă, faţă de calendarul ceresc, cu o zi şi o noapte la 300 de ani.

Deci se vede clar că încă de pe vremea Sfinţilor Apostoli creştinii nu se mai ţineau de ehinocţiul calendarului iulian (cel vechi), care, după cum am văzut, rămânea în urmă. Aşa că Sfinţii Părinţi de la Niceea fac prima îndreptare a calendarului iulian – după cum şi Sfinţii Apostoli mai înainte de ei au făcut-o –, şi echinocţiul cel de la 24 martie, găsindu-l în urmă cu trei zile până la venirea lor, îl fixează la 21 martie unde era atunci.

– Dar eu am auzit pe cei cu stilul vechi spunând despre calendarul nostru îndreptat că este catolic, ca cel gregorian, îndreptat de papa Grigorie al XIII-lea la anul 1582.

– Nu este aşa, iubite frate. Să ştii că rămânerea în urmă a calendarului era cunoscută în Biserică noastră de sute de ani înainte. Acest lucru se arată din mărturia arhim. Nichifor, care, la sfârşitul Ceaslovului tipărit în anul 1816, arată că din cauza greşelilor calendarului şi pascaliei vechi suntem cu 13 zile în urmă.

– Părinte, dar cum a fost îndreptarea calendarului în Biserica noastră, căci stiliştii zic că patriarhul Miron Cristea a uitat de rânduiala veche şi a stricat calendarul nostru cel sfânt?

– Nu patriarhul Miron Cristea a îndreptat calendarul, ci Biserica noastră dreptmăritoare de Răsărit, în frunte cu patriarhul ecumenic de la Constrantinopol şi cu toţi patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au fost acolo de faţă sau au trimis delegaţi şi împuterniciţi pentru a semna în locul lor.

– Dar când s-a făcut acestă îndreptare?

– În anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, într-un sinod, reprezentanţi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cercetând cu frica lui Dumnezeu şi cu amănunţime chestiunea calendarului iulian şi văzând că prin îndreptarea lui nu se aduce nici o ştirbire dogmelor, canoanelor Bisericeşti şi rânduielilor Sfinţilor Părinţi, şi că prin rămânerea în urmă a calendarului, de la 21 la 8 martie, se călca rânduiala stabilită la Sfântul și Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotărât cu toţii să îndrepte calendarul iulian şi să aducă echinocţiul de la 8 martie la 21 martie, cum este acum.

Hotărârea a fost primită de toate Bisericile Ortodoxe care au luat parte la sinod, prin mitropoliţi, episcopi şi delegaţii lor, urmând ca fiecare Biserică să facă îndreptarea calendarului când va găsi vremea potrivită. Astfel, în anul 1924, la 10 martie, a îndreptat calendarul Patriarhia ecumenică de Constantinopol şi Biserica Greciei. Apoi, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, şi în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul şi Biserica noastră Ortodoxă Română, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele cu 13 zile care rămăsese în urmă calendarul iulian.

Iar Sfintele Paşti le serbăm odată cu creştinii ce ţin stilul vechi din celelalte ţări, pentru unitatea şi pacea Bisericilor noastre surori, care încă nu au îndreptat calendarul, precum Biserica Rusă, Biserica Ierusalimului ş.a. Căci aşa s-a făcut înţelegerea de la Moscova, în anul 1948, la Sinodul Panortodox, unde au fost de faţă aproape toate Bisericile Ortodoxe, prin reprezentanţii lor. (...)

– Bine, dar cei cu stilul vechi zic că ţin cu Ierusalimul şi cu Sfântul Munte Athos.

– Dacă ţin cu Ierusalimul şi cu Sfântul Munte Athos, de ce Ierusalimul nu-i primeşte nici la slujbă şi nici la împărtăşire? Când am fost la Ierusalim şi am intrat în audienţă la Prea Fericitul Patriarh Benedict, prima întrebare pe care ne-a pus-o a fost: „Nu este vreun stilist printre voi?”, căci nici în audienţă nu voia să-i primească. Apoi, dacă zic că ţin la Ierusalim, de ce nu fac ceea ce fac cei din Ierusalim, unde se ţine stilul vechi? Căci atât patriarhul cât şi mitropoliţii, episcopii, preoţii şi diaconii de la Sfântul Mormânt slujesc şi se împărtăşesc cu toţi creştinii care vin din toate ţările unde se ţine stilul nou (calendarul îndreptat). Dacă zic că ţin cu cei de Sfântul Munte: adică să fie supuşi Bisericii şi Sfântului Sinod şi ţării din care fac parte şi să slujească cu preoţi şi episcopii ce ţin stilul nou, aşa cum fac stareţii, preoţii şi monahii din Sfântul Munte Athos?

Dacă stiliştii zic că ţin cu Ierusalimul, de ce n-au venit să slujească cu Patriarhul Diodor al Ierusalimului în anul 1982, la hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava? De ce Biserica Ortodoxă din Ierusalim nu-i recunoaşte, aşa cum nu-i recunoşte nici Patriarhia Ecumenică din Constantinopol? Căci Patriarhul Diodor al Ierusalimului a zis la hramul Sfântului Ioan: „Noi nu recunoaştem în România altă Biserică în afară de Biserica Ortodoxă Română. Noi, la Ierusalim, ţinem calendarul iulian cel neîndreptat, dar acest lucru nu este o pricină de despărţire între noi şi celelalte Biserci Ortodoxe surori şi nici nu facem din calendar o dogmă de credinţă”.

Dacă stiliştii zic că ţin la Sfântul Munte, de ce, în anul 1992, când au venit părinţi din Grecia cu lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului prin România, n-au pomenit nimic de cei care ţin stilul vechi?

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 122-126)