Tu, suflete, eşti asemenea unei corăbii care pluteşte în vâltoare şi eşti năpădit de toate vânturile groaznice, care se silesc să te ducă în fundul celor mai de jos ale pământului şi să arzi mereu în focul cel puternic. Urmăreşte aşadar ca întotdeauna să fii condus de vânturi liniştite şi răcoroase, adică de învăţăturile Sfântului Duh. Pe El să-L vezi mereu şi pe El singur să-L asculţi. Cu El să-ţi umpli velele gândurilor tale, cu El să-ţi întăreşti fără şovăială catargul inimii tale ca să ajungi fără vreo lipsă la portul ceresc, păstrând în întregime toată bogăţia virtuţilor tale. 

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 37)