Aşa cum a fost în cuptorul celor trei tineri şi în groapa leilor. Căci nu a stins flăcările, dar atunci i-a făcut pe ei să fie în lărgime; nici nu a ucis pe lei pentru a-l pune pe Daniel la adăpost de frica lor, ci cuptorul fiind încins mai tare şi fiarele fiind gata să îl sfâşie, drepţii s-au bucurat de mai multă uşurare. Dar este vorba şi de o altfel de lărgire, cum ar fi aceea când sufletul, întristat de mulţimea ispitelor, este slobozit de patimi şi din multe boli sufleteşti. Atunci mai cu seamă se bucură de lărgime. Căci mulţi aflându-se în împrejurări favorabile, au în suflet cele mai vătămătoare patimi, care le întristează sufletul şi căzând în necaz din pricina banilor, a poftelor trupului şi a altor rele precum acestea, când sunt sloboziţi din toate, atunci sunt la loc larg. Şi precum cei care au arşiţă, atât timp cât se bucură de pofte iraţionale, de masă îndestulată şi de altele asemenea mai mult sunt strâmtoraţi. Dar dacă vor să rabde înfrânându-se puţin, se bucură de multă lărgime, febra le scade şi în urmă se bucură de sănătate. La fel se întâmplă şi cu lucrurile vieţii.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 31)