Sufletul este acelaşi la fiecare om.

Lucrul acesta este elementul care, în momentul creaţiei, zămisleşte omul, devine legătura între sămânţa masculină şi cea feminină şi formează viaţa. Căci legăturile între sămânţa masculină şi sămânţa feminină nu zămislesc întotdeauna. Dar când Dumnezeu toarnă în acestea viaţă, cu viaţa toarnă şi sufletul. Sunt împreună.

Nu există, oricât de necredincios ar fi cineva, să nu aibă suflet. Orice făptură omenească are suflet. Că el se-nchină la dobitoace, că se-nchină la bolovani, asta e altceva, dar chiar şi această închinare dovedeşte că în el există un element care aspiră spre ceva divin. Prin aceasta suntem noi o unitate. Nu prin părţile minerale.

(Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 65)