Așa cum simțurile au tras mintea la dulcețurile simțurilor, tot astfel mintea se sârguiește a ridica simțurile la dulcețile cele gândite. Dar nu numai atât, ci se luptă pe cât îi stă în putință să întoarcă simțurile trupului către ea, ca împreuna cu ea să se îndulcească și ele, cu potrivit chip, de dulceața ei cea gânditoare, obișnuindu-se cu ea puțin câte puțin, așa cum mintea a ajuns mai înainte să se împărtășească prin simțuri și să se îndulcească, în mod potrivnic, de dulceața cea simțită (trupească).

Deci, într-un cuvânt, de unde la început trupul s-a sârguit a face mintea și duhul carne prin simțuri și prin dulcețile simțurilor, acum – dimpotrivă – mintea se sârguiește să facă trupul duh și oarecum imaterial prin dulceața celor nematerialnice și nevăzute. De aceea a fost legat sufletul împreună cu trupul – zice Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu –, ca să se facă lui ceea ce este Dumnezeu pentru el, adică ca să-l povățuiască pe trup ca pe un copil și să-l împrietenească cu Dumnezeu.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Bunavestire, p. 115)