Sunt oameni care zic că nu există Dumnezeu. Ei vorbesc aşa pentru că în inima lor viază duhul mândriei, care le insuflă minciuni împotriva Adevărului şi împotriva Bisericii lui Dumnezeu. Ei cred că sunt inteligenţi şi deştepţi, dar în fapt nu înţeleg nici măcar că aceste gânduri nu sunt ale lor, ci vin de la vrăjmaşul; dacă cineva le primeşte în inima lui şi le îndrăgeşte, acela se înrudeşte cu duhul cel rău şi se face asemenea lui. Şi să nu dea Dumnezeu nimănui să moară în această stare. Dar în inimile sfinţilor viază harul Duhului Sfânt care îi înrudeşte cu Dumnezeu, şi ei simt lămurit că sunt copii duhovniceşti ai Tatălui Ceresc, şi de aceea zic: „Tatăl nostru” La aceste cuvinte, sufletul se bucură şi se veseleşte. Prin Duhul Sfânt el ştie că Domnul e Tatăl nostru. Deşi suntem zidiţi din pământ, Duhul Sfânt viază în noi şi ne face asemenea Domnului Iisus Hristos, copiii seamănă cu tatăl lor.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, traducere:diac.Ioan I. Ica jr, Editura Deisis, Sibiu,2001, p.169-170)