În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina. (Marcu 9, 10-15) (Joi în săptămâna a 30-a după Rusalii)

Pentru a înțelege importanța mesajului din Evanghelia acestei zile, este de știut că Domnul vorbește aici despre venirea din nou a lui Ilie și despre învierea din morți. La începutul acestui capitol, al nouălea de la Marcu, se istorisește Schimbarea la Față a Domnului pe muntele Tabor, unde alături de Iisus se aflaseră ucenicii Petru, Ioan și Iacov. Aceștia L-au văzut acolo având o altă înfățișare, mai luminoasă decât cea omenească. Se schimbase la față arătându-le adevărata Sa slavă, însă chiar și pe aceea nu în întregime, ci pe cât puteau oamenii să înțeleagă, după cum se accentuează în multe dintre imnele liturgice de la sărbătoarea Schimbării la Față. Fiind luminat la chip și la îmbrăcăminte, Domnul Iisus discuta cu Moise și Ilie. Evanghelistul Luca mai adaugă faptul că dialogul tematiza moartea și învierea Mântuitorului. Marcu nu amintește acest amănunt, dar continuă cu textul citit în această zi. Revenind de pe muntele atât de cinstit până azi de creștini, Iisus le-a poruncit ucenicilor să nu spună deocamndată nimănui nimic despre acest eveniment nemaivăzut. Desigur că Domnul le mai spusese de câteva ori că urmează să pătimească, să moară și apoi să învieze. Dar nu înseamnă că și ucenicii au înțeles acest adevăr cutremurător pentru ei, care se adunaseră în jurul minunatului Învățător. Poate gândeau că Domnul le vorbește simbolic despre moarte și înviere. Vorbirea simbolică era adesea grea de înțeles pentru ei, care nu pricepuseră nici măcar ce înseamnă să se ferească de aluatul fariseilor și al saducheilor.

Desigur că ucenicii se întrebau între ei: „ce înseamnă a învia din morți?”. A te trezi ca dintr-un somn, a reveni dintr-o împărăție a tenebrelor, de la locul de veșnică adormire? Atunci s-au gândit că învierea din morți e ca și cum oricare om s-ar reîntoarce la viață, asemenea lui Ilie și Moise, străbunii amintiți în Scripturi și ar discuta cu Domnul. Unul se urcase la cer fără să se mai întoarcă de aproape o mie de ani, iar celălalt murise pe muntele Nebo, mai bine de 2000 de ani înainte. Așadar, învierea acestor mari patriarhi, Ilie profetul și Moise, erau văzute ca o reașezare a tuturor lucrurilor înapoi, în vechea rânduială. 

Asemenea nouă, celor de azi, care simțim că ne fuge pământul de sub picioare și nu ne mai ajunge timpul, la fel și ucenicii Domnului percepeau veacul în care trăiau ca unul al degradării morale și religioase, din cauza amestecului de culturi, a năvălirii de neamuri străine, a nesocotirii legilor strămoșești și a devalorizării principiilor de viață. Domnul le-a confirmat că trebuie să vină mai întâi Ilie ca să restabilească toate și abia apoi va veni Mesia. Dar la întrebarea, cum anume va pătimi Fiul Omului multe și va fi defăimat, încă nu le-a răspuns. Era greu de înțeles pentru ei cum anume Fiul Omului, echivalentul lui Mesia și al Fiului lui David, va putea să sufere ocară. Toți își imaginau că Mesia, ca urmaș din neamul regal al lui David, va domni întru slavă ca împărații de odinioară, nicidecum că va pătimi și, mai mult, va fi omorât. 

Domnul Iisus Se rezumă, în dialogul acestei zile, să spună: „Ilie a și venit”. Într-un verset de la Matei se explică faptul că Sfântul Ioan Botezătorul, prin duhul său ascetic și intransigent față de abaterile morale, este urmașul lui Ilie și că prin el se poate spune că prorocia începe să se împlinească (Matei 17, 3). Așadar, dacă Ilie sau o persoană cu duhul lui Ilie a venit, înseamnă că începe îndreptarea Legii. Ioan Botezătorul începuse să predice pocăința pentru că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Prin urmare, cât de curând ar urma și venirea lui Mesia, cel așteptat de toți. 

Pericopa se încheie cu un tablou foarte viu și plin de învățăminte până azi. Este vorba despre coborârea Domnului și a celor trei ucenici, Petru, Ioan și Iacov, de pe munte. Jos, la șes se aflau fariseii care se certau cu restul ucenicilor, precum și mulțimi de oameni. Însă nu fariseii, care cunoșteau legea evreiască și prorociile, sunt cei care se închină lui Hristos, ci mulțimile de oameni simpli, needucați, fără prea multă știință de carte. Acest lucru e plin de învățăminte pentru faptul că, de multe ori, până azi cei care Îl recunosc pe Hristos nu sunt înțelepții, învățații, intelectualii, ci tocmai oamenii simpli, care înțeleg viața creștină fără multă teorie. Desigur, aceasta este o simplă generalizare care lasă loc și altor situații. Există atât înțelepți creștini, cât și oameni simpli care ascultă de glasul Evangheliei. E însă de remarcat că simțul pentru dreptatea dumnezeiască, pentru apropierea de sacru, nu are neapărat de-a face cu intelectul, ci fără să-l excludă, merge mult mai mult în rezonanță cu inima.