De când cu introducerea calculatoarelor în toate domeniile de activitate, trăim un fel de animism mașinist. După ce și-a prelungit mâna cu ajutorul uneltei, apoi cu al mașinii, omul mărește cu ajutorul mașinii electronice însăși eficiența minții sale.

Dar asta nu poate duce la tăgada supremației spiritului; și nici la trecerea cu vederea a faptului că avem o conștiință. Omul percepe că percepe, știe că știe, își gândește gândirea. Acestea toate le spun înșiși ciberneticienii, mai raționali decât comentatorii din afară.

Să nu ne facem că nu știm; știm prea bine că știm; știm prea bine că suntem ființe conștiente. N-ar fi nici serios și nici corect (fair) să pretindem că nu realizăm complexitatea situației noastre de ființe roase de remușcări, obsedate de ideea dumnezeirii, nevoite să facă eforturi pentru a-și dovedi că nu sunt decât materie.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 350)