Pentru aceea dar, iubiţilor, nici noi nu se cuvine a judeca pe cei mai mari decât noi, că scris este: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7, 1). Aveţi şi pildă de smerită cugetare, fraţilor, pe Proorocul Samuil, că nu s-a înălţat cu inima asupra lui Eli preotul, deşi a auzit cuvânt de la Dumnezeu pentru el (I Regi 3, 12). Porunceşte şi Apostolul Petru, zicând: „Nu numai celor blânzi şi buni supuneţi-vă, ci şi celor îndărătnici şi cu rău nărav. Că aceasta este plăcută înaintea lui Dumnezeu, dacă cineva pentru ştiinţa lui Dumnezeu, suferă scârbe, pătimind cu nedreptate. Căci care laudă este dacă păcătuind şi pălmuindu-vă, răbdaţi? Ci, dacă făcând bine şi pătimind, răbdaţi, aceasta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Căci la aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a murit pentru noi, pildă lăsându-ne ca să păşim pe urmele Lui, Care păcat n-a făcut, nici nu s-a aflat vicleşug în gura Lui, şi Care, fiind ocărât, nu ocăra; pătimind, nu îngrozea, ci Se lăsa în voia Celui ce cu dreptate face judecă” (I Petru 2, 18-23). Deci, iubiţilor, să ne îngrijim de mântuirea noastră, fiind gata spre a împlini tot cuvântul pe care îl vom auzi, mai ales de la înainte-stătătorul nostru întru Domnul. Că precum apa stinge focul, aşa pocăinţa curată stinge mânia, şi iuţimea o întoarce. Şi să te plece pe tine la aceasta sutaşul din vremea lui Ilie, care, prin smerita cugetare îmblânzind pe proorocul, s-a mântuit de urgie (IV Regi 1, 13). Iubite, să ai ascultare la toate, întru Domnul, ca văzând Domnul smerenia inimii tale să te înalţe pe tine. Şi păzeşte cuvintele Lui, şi va fi cu tine Cel ce a zis: „ Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Lui I se cuvine slava, în veci. Amin.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 113)