Taina Euharistiei și efectele acesteia în viața creștinului

Alături de Tainele și ierurgiile Bisericii, un loc important îl are unirea omului cu Hristos, prin Taina Euharistiei. Astfel, Biserica ne este prezentată ca fiind un spital duhovnicesc ce-l vindecă pe om, unde se află Sfântul Trup al Lui Hristos, iar credincioșii se tămăduiesc. Biserica îi primește pe oamenii bolnavi și vindecă rănile lor duhovnicești.

Întreaga rânduială a Sfintei Liturghii, loc de săvârșire a operei de mântuire și de asumare a acesteia prin primirea Euharistiei, ne arată că scopul ei este acela de a restaura firea umană căzută în păcat, de a o vindeca și de a o face să stea fără pată sau întinăciune în fața lui Hristos.

Încă de la pregătirea preotului pentru săvârșirea jertfei euharistice, vedem că în această lucrare, Dumnezeu în chip tainic, dar văzut prin lucrarea slujitorului său, lucrează la vindecarea firii umane. Astfel, la îmbrăcarea veșmintelor liturgice, mai precis la mânecuța mâinii stângi, preotul rostește: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale” (Psalmi 118, 73) arătând astfel că, în Dumnezeiasca Liturghie, creștinii participă la lucrarea de înnoire, de rezidire și vindecare a lumii prin lucrarea lui Hristos.

Întărind ideea de vindecare primită prin Sfânta Euharistie, preotul, când oferă Sfânta Împărtășanie spune: „Se împărtășește robul lui Dumnezeu (N) cu Cinstitul Trup și Sfântul Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin!”. Vedem așadar că în Sfânta Liturghie se oferă tămăduirea de păcate prin primirea Euharistiei.

În Sfânta Liturghie primim me­dicamentul nemuririi, Sfân­ta Împărtășanie, frân­gând o singură Pâine, spre a fi vii în Dumnezeu. Aici ni se dăruieşte Însuşi Hris­tos, sub chipul vinului şi al pâinii euharistice, preschimba­te în Trupul şi Sângele Lui. Es­te locul întâlnirii noastre reale cu Hris­tos.

Întreg Canonul de rugăciune de dinainte de primirea Sfintei Euharistii este străbătut de ideea de vindecare, prin bunăvoința Celui ce este „izvor al vieții și al nemuririi”, „Cel ce singur are puterea de a ierta păcatele oamenilor” și de a le dărui astfel vindecarea sufletească, trecând cu vederea „toate greșelile cele cu știință și cele cu neștiință”. Astfel, cunoscând că toate binefacerile vin de la Dumnezeu, omul se roagă, cerând ca Sfânta Euharistie să-i fie spre „curăție”, spre „dobândirea vieții”, „spre „sănătate și spre veselie”, „spre pierderea greșelilor celor multe”, „spre tămăduire”, „spre mântuirea sufletului și a trupului”.

În Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, cereri de sănătate – „pe cei bolnavi îi tămăduiește” –  se fac chiar în cuprinsul anaforalei, în timpul rugăciunii citită în taină de către preot, arătându-ne asftel că Sfânta Euharistie săvârșită în cadrul Dumnezeieștii Liturghii, are ca scop tămăduirea firii umane, vindecarea și mântuirea ei venită la toată lumea și pentru toată lumea prin opera de mântuire săvârșită de Hristos, dar asumată de fiecare individ în parte în mod subiectiv, pe măsura deschiderii sale față de harul mântuitor al lui Hristos.

Citește alte articole despre: Sintele Taine, Sfânta Euharistie

De la același autor

Ultimele din categorie