Cei care avansează spre întemeierea unei familii ar trebui să oficializeze decizia de căsătorie într-un timp rezonabil. Asumarea unui mod de viaţă similar căsătoriei, dar fără a fi angajaţi ferm şi cu binecuvântare dumnezeiască, este deosebit de dăunător, deoarece înainte de nuntă se creează tipare comportamentale deformate.

Sunt multe cazuri în care tineri care au petrecut ani de zile într-o relaţie superficială, sau au trăit în concubinaj, se despart şi pot să ajungă să fie profund afectaţi atât fizic, cât şi sufleteşte. Au cheltuit câţiva ani de zile în relaţii pe care le considerau promiţătoare şi apoi au ajuns la despărţire. Cum mai pot rămâne optimişti şi capabili să înceapă o nouă relaţie tinerii care au avut parte de ani de zile de amăgire în relaţiile şubrede în care au irosit timp şi energie? Este foarte greu, dar nu imposibil.

Şi din astfel de situaţii omul poate să tragă învăţături importante. Bărbatul sau femeia au nevoie de tărie de caracter pentru a evalua profund relaţia care a eşuat. Din această evaluare va putea trage concluzii care se vor dovedi deosebit de importante pentru viitor, protejând relaţia următoare de erori ale trecutului.

Prima concluzie pe care ar putea-o desprinde tinerii care au trecut prin ani de zile de viaţă pseudo-familială este că în acel timp au avut toate dificultăţile vieţii de familie, fără a avea stabilitatea socială oferită de căsătoria civilă şi, mai ales, fără a avea harul dumnezeiesc din Taina Nunţii. Trăind ani de zile în concubinaj, au rămas un cuplu în care fiecare şi-a consolidat individualismul. În loc să devină un singur trup şi o singură conştiinţă, au cronicizat distincţiile şi egoismul.

Din această experienţă, mai ales femeia ar trebui să înţeleagă faptul că acceptarea unei relaţii similare căsătoriei, fără să fie vorba de o căsătorie efectivă, duce la deformări comportamentale ce se pot degrada în orice moment.

Prin natura lor bărbaţii sunt diferiţi în abordările sentimentale. Dacă ei au parte de o soţie (zic soţie, deoarece, convieţuind, şi-au asumat această calitate) fără angajament social şi religios, mulţi se gândesc că nu are sens să se grăbească să-şi asume o oficializare a relaţiei. Argumente de genul „nu un act sau un ceremonial dă valoare relației noastre” sunt aduse foarte frecvent. Da, este adevărat că dacă vedem în Taina Nunţii doar un act şi un ceremonial nu putem înţelege mare lucru. Noi considerăm însă că în Taina Nunţii se primeşte harul dumnezeiesc prin care se creează starea necesară pentru o reală unire într-un gând şi încununare într-un trup familial. Pe de altă parte, este adevărat că observăm în jurul nostru multe familii care eşuează, deşi au fost încununate în Biserică.

Este important să înţelegem că Taina Nunţii nu garantează reuşita vieţii de familie, ci dăruieşte mirilor potenţialul avansării spre împlinire.

Odată asumată căsătoria prin procedura civilă şi încununarea Harului, aspectele care pot eroda relaţia dintre soţi slăbesc în caracterul lor destructiv. Fără această asumare, orice supărare poate duce la gândul de despărţire. Dacă încununarea a primit şi binecuvântarea naşterii de prunci, dragostea şi responsabilitatea faţă de aceştia se transformă într-un resort destul de puternic pentru a detensiona şi depăşi anumite situaţii care ar avea o mai mare amploare.

(Pr. Patriciu Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie, Editura Apostolia, Paris, 2021, pp. 64-66)

Îți mai recomandăm și: Căsătoria nu e o „hârtie” de care „n-avem nevoie”, ci e o Taină care ne schimbă viața

Mirii se transformă prin Taina Cununiei – relația lor devine veșnică​