Iată cum sunt unii oameni, nu caută pe Dumnezeu, sau nu-L caută decât la necaz. Iar alții la necaz Îl suduie și de mai mari necazuri dau, mai rău se scufundă, până ce necazurile le înconvoaie ceafa și atunci Îl caută pe Dumnezeu. Situația stă așa: oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum care de cine să asculte mai întâi? Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu? Se plâng că tare grea e viața pe pământ, că tare-s multe boli, multe pagube, multe sudalme, beții, bătăi și toate păcatele. Fiii mei, ați spus că tare e grea viața și încărcată de păcate. Atunci nu le mai faceți!

Iată că bolile vin pe capul oamenilor și uneori chiar și în cap, de pe urma păcatelor, ca plată, ca ispășire și ca părtaș al păcatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea ca plată a păcatelor este că izbește și în urmaș, până la al treilea și al patrulea neam.  lată ce scrie la Deuteronom  5.9-10: “... pedeapsa părințitor vine în copii până la al treilea și al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc... și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce mă iubesc și păzesc poruncile Mele”. 

(Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină, Editura Agaton, Făgăraș 2002, p. 73)