Ocările trebuie să le răbdăm, căci pentru păcate trebuie să îndurăm ceva, dacă nu aici, atunci în viața viitoare. Numai că în viața viitoare necazurile sunt cumplite. Să ne izbăvească Domnul de ele cu harul și cu iubirea Sa de oameni.

Dacă nu vom răbda necazurile, și chiar dacă le vom răbda, dar cu cârtire, cu mânie, cu supărare și cu ceartă, ce răbdare este aceasta? Este numai înrădăcinarea în noi a răutății, a mâniei, iar de aici vine mândria. Nu este nimic de mirare în faptul că monahul rabdă necazuri de care lumea nu știe. Calea către Împărăția Cerească este strâmtă și spinoasă și pe ea a mers primul Însuși Mântuitorul lumii. (Sfântul Iosif de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 194)