Tânărul alege în fiecare zi. Merg la ora de geografie, nu merg la oră? Merg cu prietenii diseară la o plimbare sau mai bine fac o tură cu bicicleta? Dacă stau acasă, ce fac? Mă apuc de învăţat pentru testul la mate sau mai bine mă uit la un film să mă mai relaxez? Dau la medicină sau la ceva mai lejer, la inginerie? Oricum, trebuie să mă hotărăsc cât mai repede că mă bat ai mei la cap şi mă stresează şi diriga. Liceenii şi studenţii, dar şi cei care deja au terminat o şcoală sunt puşi în situaţia de a lua hotărâri. Tinereţea este un timp în care omul trebuie să aleagă, să ia decizii. Unele hotărâri luate acum îi vor marca întreaga existenţă. În aceste momente este bine ca cei mari, părinţii, profesorii, duhovnicul, să fie aproape, să-i încurajeze şi să-i sprijine concret şi cu angajament pe cei a căror viaţă se decide. Putem face acest lucru? Ni-i putem asuma pe cei despre care spunem că sunt viitorul? Dacă ne pasă de ei, nu ne rămâne decât să-i luăm în serios.

***

O istorioară spune că un tânăr care participa la un concurs de alergare în deşert 1 se pierdu şi, în imensitatea pustie, nu se mai putu orienta. Nu se descumpăni şi continuă să meargă cu curaj. După un timp de mers la întâmplare, însă, căldura şi arşiţa soarelui făcură să-şi piardă puterile. Într-un final, epuizat şi târându-şi picioarele, se lăsă doborât de oboseală lângă o stâncă. Privind împrejur, a văzut că se află la o răscruce de 3-4 drumuri ce se pierdeau în nisipuri. Încotro să se-ndrepte?

- Apă! Strigă tânărul nostru speriat şi cu glasul stins... Nu după mult timp, spune povestea, ajunge la acea răscruce un medic vestit. Acesta îl vede şi îi spune:

- Tinere, ia aminte, organismul tău are nevoie de cel puţin 2 litri de apă pe zi pentru a se hidrata! Apă îţi trebuie, nu coca-cola şi toate porcăriile pe care le beţi voi. Şi medicul trecu mai departe. Trecu apoi pe acolo un om de ştiinţă.

- Ei! Ai nevoie de apă. Şi se apucă să explice cu tact care sunt virtuţile H2O-ului, minunea moleculelor care, unite, dau acest element vital, apa. Sosi apoi şi un preot care-i ţinu tânărului o predică despre dorinţa lui legitimă de a bea apă, dar, totuşi, îl sfătuieşte să se gândească şi la lucruri mai înalte. Se perindară pe acolo şi alţii, fiecare dând sfaturi şi apoi îndepărtându-se şi lăsând în urmă nori de praf.

Tânărul rămase acolo, întins pe nisipul fierbinte, şoptind cu voce tot mai slabă: „apă!“.

***

Un creştinism prezentat abstract, scolastic, este inaplicabil şi fără folos pentru viaţa tânărului. Acesta trebuie să găsească în Biserică o mamă care răspunde şi se interesează de toate nevoile lui. Biserica nu este doar preotul; ea este alcătuită din toţi creştinii botezaţi care au şi ei datorii în acest Trup al lui Hristos. Preotul, de asemenea, are chemarea de a acompania omul, în lumea contemporană în care trăieşte, în toate angoasele şi suferinţele lui. Pentru a-i putea ajuta pe tineri avem nevoie, mai întâi, să cunoaştem condiţiile lor de viaţă, luptele lor, aspiraţiile lor şi apoi să răspundem aşteptărilor şi nevoilor lor.

Trebuie totodată să apreciem corect societatea în care trăim şi să înţelegem că n-o putem transforma decât într-o mică măsură. De aceea este nevoie să le dezvoltăm tinerilor voinţa de a se educa, care să-i ajute să înveţe să se adapteze culturii în care trăim.

Numai cei care au înţeles nevoia de apă a tinerilor, părinţii lor, preoţii lor, profesorii lor, pot să se consacre acestei lucrări cu toată inima lor. Doar aceştia ştiu să le asculte setea, să-i acompanieze ca prieteni şi învăţători şi să-i ajute concret în clipele de cumpănă.

Doamne ajută-ne să-i putem ajuta pe tinerii noştri!

1 Cam aşa cum este prin deşert, concursul vieţii fără Dumnezeu