Născut din părinții Ilie și Maria, țărani evlavioși, la data de 28 mai 1921, în satul Plopiș, comuna Șișești, județul Maramureș, având numele de botez Ioan.

În zorii zilei de 12 martie 1941 închide ușa casei din satul natal, iar pe seară întră pe poarta Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia. După un an, la 2 martie 1942 este tuns în monahism și primește numele Justinian.

La 15 august 1942, în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului și Clujului îl hirotonește diacon pe seama Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia.

Neținându-se cont de faptul că monahii nu aveau (și nu au și n-au avut vreodată) obligații militare, ierodiaconul Justinian este recrutat și încorporat de către ocupanții maghiari, fiind soldat în armata maghiară – compania antiaeriană de la Miskolc – în perioada 22 noiembrie 1942 – 10 martie 1943.

La puțin timp după lăsarea la vatră, este hirotonit preot pe seama Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia, la data de 17 aprilie 1943, de către Episcopul Nicolae Colan.

După ce starețul Nifon Matei a trecut la cele veșnice, în locul lui este numit, la data de 25 iunie 1944, tânărul ieromonah Justinian Chira, care, la vârsta de 23 de ani, a preluat această funcție într-o perioadă foarte grea pentru mănăstiri. În anul 1948 este ridicat la rangul de protosinghel, iar în anul 1967, la propunerea Episcopului Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului și Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la rangul de arhimandrit.

Tot la propunerea Episcopului Teofil Herineanu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la treapta de arhiereu, la data de 9 iunie 1973, fiind hirotonit ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, la 9 septembrie 1973, și primind supranumele de ”Maramureșeanul”.

După revoluția din 1989 s-a reînființat Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului. Cine putea să fie mai potrivit pentru a ocupa scaunul de titular al acestei noi eparhii? Nimeni altul decât Preasfințitul Justinian, fiul  acestor meleaguri. Astfel că, la data de 22 septembrie 1990, Adunarea Națională Bisericească îl alege episcop în fruntea acestei eparhii, iar la 11 noiembrie 1990 este întronizat la biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare (vechea Catedrală), de către Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Antonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului.

Ca episcop titular a înființat secția de Teologie Ortodoxă din cadrul Facultății de Litere din Baia Mare, Seminarul Teologic Ortodox ”Sf. Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, revista eparhială ”Graiul Bisericii Noastre” și a pus piatra de temelie la zeci de biserici de enorie și de mănăstiri.

Dacă la întronizarea Înaltpreasfinției Sale erau 3 mănăstiri, după 26 de ani de activitate pastorală, în eparhia noastră sunt astăzi 30 de mănăstiri și 10 schituri.

La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop onorific,de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala ”Sf. Treime” din Baia Mare.

A trecut la Domnul în ziua de 30 octombrie 2016, fiind înmormântat la Mănăstirea Rohia.