Omul care se îndoieşte de ajutorul lui Dumnezeu în lucrarea virtuţii, se înfricoşează şi de umbra sa, şi rămâne flămând în vremea săturării şi a îmbelşugării, şi în liniştea lui se umple de furtună. Iar cel ce nădăjduieşte în Dumnezeu, se întăreşte cu inima. Si în faţa tuturor oamenilor se arată cinstea lui şi lauda lui în faţa vrăjmaşilor lui.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 43)